Pilsensee este penultimul (ca mărime) dintre lacurile „Țării de cinci Lacuri” (Fünf-Seen-Land), fiind situat la nord-est de Ammersee și la sud de Wörthsee. El are o suprafață de aproape 2 km², cu o lungime de 2,715 km, o lățime maximă de 1,03 km și un volum ceva mai mare de 18 km³, fiind destul de adânc (adâncime maximă de 17,1 m). Bazinul său are o suprafață de 37.8 km². A fost creat de ghețari în epoca de glaciație din Alpi ca un bazin lateral al lui Ammersee. Până la retragerea, respectiv topirea ghețarilor la sfârșitul glacialului Würm, acum 10.000-15.000 de ani în urmă, Pilsensee a fost un braț lateral de aproape 10 km lungime, respectiv golf, al lui Ammersee, acesta fiind pe atunci mult mai mare decât în prezent. Pe măsură ce nivelul de apă al lacului Ammersee a scăzut continuu, în următoarele secole, râul Kienbach a adus grohotiș și pietriș cu el, astfel încât zona de la nord de Herrsching s-a uscat. S-a dezvoltat în continuare o zonă de turbării și de stuf, astăzi numită Herrschinger Moos, fiind o arie protejată. Pe malul lacului se află două localități: Seefeld și Hechendorf am Pilsensee (încadrată în comuna Seefeld pe 1 ianuarie 1978).[1]
Împrejurimile lacului au fost colonizate deja înainte de perioada romană. Cele două comune Seefeld și Hechendorf de pe malul lacului s-au dezvoltat din mijlocul evului mediu.
Seefeld: În 1150, teritoriul este menționat în documente vechi ca Sevuelt (încă fără castel) și a aparținut Domnilor de Weilheim, apoi, din 1318, Domnilor de Seefeld. Castelul Seefeld clădit acolo a fost pomenit pentru prima dată în 1302 sub numele Feste Schlossberg (Fortăreața Schlossberg). După moartea ultimului succesor masculin al acestei familii, posesiunea a trecut prin mâinile mai multor familii de nobili, până în cele din urmă, conții de Toerring-Seefeld au moștenit teritoriul cu castel în 1472. În secolul al XVIII-lea, clădirea a fost transformată parțial într-un palat baroc de către feldmareșalul conte Felix Ignaz de Toerring-Jettenbach.[2] În prezent aria cu lacul și castelul aparțin contelui Hans Caspar Graf (conte) zu Toerring-Jettenbach (2017).[1] Biserica Sf. Petru și Pavel este situată în carterul Oberalting și se prezintă în prezent în stil baroc și neogotic, dar are o istorie de 1200 de ani.[3]
Hechendorf: Pentru prima oară, localitatea Hechendorf este documentată în mijlocul secolului al XII-lea. În documente străvechi locul este menționat ca Höchendorf, ce înseamnă „satul la înălțime”. Mânăstirea din Dießen am Ammersee a avut aici posesiuni.[4] Parohia Sf. Mihail a fost construită în jurul anului 1270 în stil gotic timpuriu, turla bisericii [păstrată până astăzi) deasupra corului. În 1702 o navă de mijloc a fost anexată și în 1772 biserica a fost barochizată.[5]
La 1 ianuarie 1978, a fost hotărâtă în cursul reformei comunale în Bavaria noua municipalitate Seefeld prin fuziunea comunelor Oberalting-Seefeld, Hechendorf am Pilsensee și Meiling.[6]
La lac se ajunge ușor cu S8 (tren urban rapid) de la Aeroportul München Franz Josef Strauß peste München la Herrsching am Ammersee (stația Seefeld-Hechendorf), și autostrada A 96 (München-Lindau) cu ieșirea Oberpfaffenhofen. El reprezintă o zonă importantă de recreere și sport:[1]
În curtea castelului se află o grădină de bere unde se servește Graf Toerring Bier.
Rută de drumeție de 11 km lungime în sus și în jos, pentru drumeți și bicicliști în jurul lacului, aproape mereu cu vedere pe el
Împrumut de bărci cu vâsle, electrice sau hidrobiciclete
Multe posibilități de pescuit în lac (între altele coregon de lac, păstrăv, somn, știucă) precum în pârâuri neprotejate din apropiere, permis numai cu bilete (de cumpărat pentru o zi, o săptămâna sau o lună, valabile și pentru Wörthsee).[8]
Arii protejate
Iarna posibilități pentru patinaj și curling pe lac, pentru că apa acestuia îngheață foarte repede
^Wilfried Menghin (ed.): „Frühgeschichte Bayerns: Römer und Germanen, Baiern und Schwaben, Franken und Slawen”, Editura K. Theiss, Stuttgart 1990, p. 64
^Statistisches Bundesamt: „Historisches Gemeindeverzeichnis für die Bundesrepublik Deutschland - Namens-, Grenz- und Schlüsselnummernänderungen bei Gemeinden, Kreisen und Regierungsbezirken vom 27. 5. 1970 bis 31. 12. 1982”, Editura W. Kohlhammer GmbH| Stuttgart și Mainz 1983| ISBN 3-17-003263-1