RG-6 a fost un avion biplas românesc, monoplan cu aripă joasă, proiectat și construit de o echipă condusă de inginerul Vladimir Novițchi, la IFIL din Reghin. Proiectarea lui a început în 1955, iar prototipul a fost terminat în anul 1957, având tot atunci și zborul inaugural[1]. RG-6 a fost conceput ca avion de școală și antrenament în dublă comandă, la cererea AVSAP care a specificat și folosirea motorului Praga D, avut în stoc de la construcția sub licență a avionului cehoslovac Zlín 22[1].
Fuzelajul în secțiune de formă eliptică, avea cadru de lemn și era învelit cu placaj. Elevul pilot și instructorul aveau locurile în tandem, sub o capotă lungă.
Aripa, a fost construită cu un singur lonjeron principal, a avut bordul de atac de asemenea învelit cu placaj și era prevăzută cu voleți.
Trenul de aterizare era fix, având amortizoare cu ulei/gaz pentru diminuarea șocurilor la aterizare, iar roțile aveau frâne mecanice. Roata de bechie era direcționabilă, fiind comandată prin palonier împreună cu direcția.
În 1957 un avion RG-6 a fost folosit de pilotul Vasile Petcu pentru a stabili un record de viteză aeriană de clasă națională C1 c, înregistrând viteza de 165,5 km/h pe un circuit închis de 100 km.[2]
În 1957, pilotul Vasile Petrilă a stabilit un record național de viteză pentru avioane clasa C-1a cu un avion RG-6, atingând o viteză de 183,28 km/h, pe un traseu de 3 km.[3]
^ Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), pp. 236–237;
Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Construcții aeronautice românești 1905-1970 (ed. a I-a), București 1970: Editura Militară, p. 336;
Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), p. 388;
Balotescu, Nicolae; și colectiv, Istoria aviației române, București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 746;