Ringala

Ringala
Date personale
Născută1367 Modificați la Wikidata
Decedată1423 (56 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiKęstutis
Birutė Modificați la Wikidata
Frați și suroriDanuta Anna[*][[Danuta Anna (Lithuanian princess, daughter of Kęstutis, Grand Duke of Lithuania, and wife of Janusz I of Warsaw)|​]]
Sigismund Kęstutaitis[*][[Sigismund Kęstutaitis (Lithuanian noble)|​]]
Vytautas[*][[Vytautas (Grand Duke of Lithuania)|​]]
Tautvilas Kęstutaitis[*][[Tautvilas Kęstutaitis (Lithuanian noble)|​]]
Vaidotas[*][[Vaidotas (Lithuanian noble)|​]]
Voishvil[*][[Voishvil |​]]
Butautas[*][[Butautas (Lithuanian noble)|​]]
Miklausė Marija[*][[Miklausė Marija |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlexandru cel Bun
Henry of Masovia[*][[Henry of Masovia (Polish noble and bishop)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprinț
Familie nobiliarăGiedyminowicze[*][[Giedyminowicze (Royal dynasty of the Grand Duchy of Lithuania)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ringala (ortografiat și Rymgajla, Rimgaila, Ringaila, în lituaniană Rimgailė, în poloneză Ryngałła; n. 1367 – d. 1423) a fost fiica lui Birutė și Kęstutis, Mare Duce al Lituaniei⁠(d), și sora lui Vytautas cel Mare⁠(d). Rimgailė este un nume precreștin lituanian dual-derivat construit din rim- (rimti - „fii calm”) + gail- (gailas - „puternic”), care este destul de comun în prezent în Lituania.[1]

Prin căsătoria cu Henric de Mazovia⁠(d), ea a devenit prințesă de Mazovia pentru aproximativ un an, până la moartea soțului ei, în iarna 1392–1393.[2] Jan Długosza scris în cronicile sale că, pentru a se căsători cu ea, Henric a renunțat la titlul de episcop de Płock⁠(d). Ea a fost printre cei suspectați de moartea lui Henric.

O a doua căsătorie (1419-1421) a fost cu Alexandru cel Bun, Voievodul Moldovei (1400–1432). După un divorț motivat politic, ea a primit orașul vamal Siret și 40 de sate. De asemenea, ca parte a acordului de divorț, Alexandru cel Bun a promis să plătească o viață întreagă venituri în valoare de 600 de ducați maghiari de aur sau de florini, plătibili în două rate.[3]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ lt Sensul numelui
  2. ^ Gudavičius, Edvardas (1999). Lietuvos istorija. Nuo seniausių laikų iki 1569 metų, p.173. ISBN: 9986-39-112-1.
  3. ^ Octavian Iliescu, The History of Coins in Romania, Editura Encyclopedica, București, 2002