Risipeni, Fălești

Risipeni
—  Sat-reședință  —
Risipeni se află în Moldova
Risipeni
Risipeni
Risipeni (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°27′35″N 27°40′01″E ({{PAGENAME}}) / 47.4597222222°N 27.6669444444°E
Țară Republica Moldova
RaionFălești
ComunăRisipeni
Prima atestare25 iunie 1598[1][2]
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-5946
Prefix telefonic259
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Risipeni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Fălești, Republica Moldova.

Între Risipeni și Izvoare este amplasată rezervația peisagistică Izvoare–Risipeni.[3]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Satul Risipeni apare pentru prima dată în documentele scrise într-un act prin care preotul Toader și preotul Irimia de la biserica domnească din Iași adeveresc vinderea de către Drăgan, Toader (din Risipeni) și Mâlcomiș a părților lor de ocină satului Dănești, ținutul Iași, lui Nicanor fost mitropolit:[4][5][6]

„Iată dar noi, popa Toader și popa Eremia de la biserica domnească din Iași și Toma al lui Silionco, de asemenea, mărturisim că a venit înaintea noastră Drăgan, fiul lui Filip din Ștornești, și astfel a mărturisit în fața noastră că a vândut partea lui cât i se va alege din sat din Dănești, care este pe Prut, părintelui nostru, fostului mitropolit Nicanor, pe 50 de zloți tătărești. De asemenea, părintele nostru Nicanor s-a ridicat și a plătit 4 6 de zloți în mâinile lui Drăgan, bani gata; și 4 zloți să aibă a-i da când îi va face lui ispisoc.

Și iarăși, Toader, nepotul lui Drăgan, fiul lui Cernea din Răsăpeni, a vândut partea lui, cât se va alege, de asemenea din Dănești, tot pe 50 de zloți. Și a luat Toader banii lui toți gata, 50 de zloți.

…

Aceasta mărturisim noi, oricând va fi, să se știe.
Ispravnic: eu, popa Ștefan din Iași.

Și am scris în anul 7106 <1598> iunie 25.”

Recensământul din anul 1772, organizat la la comanda mareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski cu scopul de a stabili rezervele materiale locale de aprovizionare a armatei țariste în războiul cu Imperiului Otoman, înregistrează satul Răsipeni în ocolul Turiei, ținutul Iași, cu 34 de gospodării birnici, nesupuși taxei - 1 preot, 54 mazili, 1 ruptaș; eliberați de plata birului - 1 văduvă, 1 copil de casă, 22 călărași hatmani, 2 scutelnici.[7]

Conform cartografiei din 1803 satul Risipeni este inclus în ocolul Turiei, ținutul Iași, are 5 de birnici, care plătesc anual suma de 32 lei, și 6 breslași birnici, care plătesc anual suma de 56 lei.[8]




Structura etnică a populației, 1930

     Români (96,7%)

     Evrei (1,6%)

     Ruși (0,9%)

     Alte etnii (0,8%)

Datele statistice din anii 1923-1924 consemnează în satul Risipeni 1420 bărbați, 1458 femei, 534 de clădiri și 540 de menaje (gospodării), inclusiv satul Bocșa. În domeniul economic activau o gospodărie boierească (cu 11 case locuite), cooperativa agricolă „Risipeni”, 1 moară de vânt, 2 băcănii (deținute de Șapșă Leventu, Herlcu Ștacher). Puterea administrativă era reprezentată primărie, primar (1923) – Maftei Rusu, notar – Vasile Brașovan, post de jandarmi, agent sanitar. În sfera socială exista o biserică – preot paroh Dumitru Sberea, o școală primară mixtă (de fete și băieți) – învățător Dumitru Sberea, poștă rurală.[9][10]

La recensământul general al populației din 1930 în Risipeni s-au înregistrat 848 locuitori, inclusiv: români – 820 persoane, ruși – 8 persoane, evrei – 14 persoane și 6 romi. Conform structurii lingvistice, 824 locuitori au indicat limba română în calitate de limbă maternă, 10 persoane – limba rusă, 8 persoane – limba idiș și 6 persoane – limba romă.[11]

Activitatea economică era reprezentată de 1 băcănie (deținută de Dumitru Brașovanu), 1 cizmar (Anton Cazimir), 1 fierar (Nichifor Cojocaru) și câteva grădini de zarzavat (Ion I. Brașoveanu, Dumitru I. Brașoveanu, Anton Tataru, Ioan Tataru).[12]

Personalități

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, pp. 181. ISBN 5-362-00842-0
  2. ^ Anatol Eremia, Viorica Răileanu. Localitățile Republicii Moldova: Ghid informativ documentar istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, pp. 141. ISBN 978-9975-74-064-7
  3. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului. Volumul I (1381-l620). București: Direcția Arhivelor Statului, 1957, pp. 246.
  5. ^ Documente privind Istoria României. A Moldova. Veacul XVI. Volumul II (1591-1600). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, pp. 232.
  6. ^ Documente privitoare la istoria orașului Iași. Volumul I: Acte interne (1408-1660). Iași: Editura Dosoftei, 1999, pp. 69-70.
  7. ^ Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, pp. 201.
  8. ^ Codrescu, Th. Uricariul sau Colecțiunea de diferite acte care pot servi la istoria românilor. Volumenul VIII. Iași: Tipo-Litografia Buciumul Român, 1886, pp. 340.
  9. ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 50-51.
  10. ^ Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 27.
  11. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 50-51.
  12. ^ Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Editura Rudolf Mosse, S.A., 1928, pp. 803.