Romantismul planetar (din englezăPlanetary romance) este un subgen al științifico-fantasticului sau al fanteziei științifice în care cea mai mare parte a acțiunii constă în aventuri care au loc pe una sau mai multe planete extraterestre exotice, caracterizate prin medii fizice și culturale distincte. Unele lucrări de romantism planetar au loc pe fundalul unei viitoare culturi în care călătoria între lumi cu nava spațială este banală; altele, în special primele exemple ale genului, nu au așa ceva dar folosesc covoare zburătoare, proiecția astrală sau alte metode de călătorie între planete. În ambele cazuri, aventurile de pe planetă sunt punctul central al narațiunii, nu modul de călătorie.[1]
The Encyclopedia of Science Fiction menționează două avertismente cu privire la utilizarea termenului. În primul rând, în timp ce cadrul poate fi situat într-o lume extraterestră, natura sa nu are prea multă relevanță pentru intrigă, așa cum este cazul în romanul Un caz de conștiință de James Blish. În al doilea rând, lucrările hard science fiction sunt excluse din această categorie, unde o planetă extraterestră, deși este o componentă critică a intrigii, este doar cadrul pentru un efort științific în primul rând, cum ar fi romanul Mission of Gravity de Hal Clement.[2]
Un precursor semnificativ al genului este Lieut. Gullivar Jones: His Vacation (1905) de Edwin L. Arnold.[2]
O mare parte din opera științifico-fantastică a lui Jack Vance : duologia Big Planet, trilogia Alastor, trilogia Durdane, trilogia Cadwal Chronicles, tetralogia Tschai sau Planeta aventurii, majoritatea povestirilor Magnus Ridolph, pentalogia Demon Princes(d) și diverse romane de sine stătătoare, cum ar fi Maske: Thaery și povestiri precum The Moon Moth.
Aquaman - adaptare cinematografică a francizei Aquaman, plasată în principal în cele cinci regate fantastice și avansate din punct de vedere tehnologic ale Atlantidei de pe fundul mării
^David Pringle, Science Fiction: The 100 Best Novels, An English-language selection, 1949–1984, London: Xanadu Publ, 1985. Page 17. Pringle does not include any Bradley or McCaffrey novels. Introducing his selections, he says, "I admit to blind spots—for example, I have little affection for the type of sf story which has been called 'planetary romance'".