Traian Bratu
| Traian Bratu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Rășinari, Austro-Ungaria |
| Decedat | (64 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer pulmonar) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | filolog[*] lingvist politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Partid politic | Partidul Național-Țărănesc |
Modifică date / text  | |
Traian Bratu (n. 25 octombrie 1875, Rășinari, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria — d. 21 iulie 1940, București, Regatul României) a fost un germanist român, decan al Facultății de Filologie din Iași, apoi rector al Universității din Iași.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București și din Berlin. Cursurile facultății din București le-a absolvit în 1898, devenind licențiat. [1]
Traian Bratu a fost un timp profesor de limba germană la Liceul Național din Iași. În 1907 a fost promovat doctor la Berlin, după care, la 22 octombrie 1907 devine titular al conferinței de germanistică la Universitatea din Iași, iar la 16 august 1916 este numit profesor.[2]
Traian Bratu a fost ales rector al Universității din Iași în 1921-1922 și, din nou, în 1932-1938.[3]
S-a implicat în direcția integrării minorităților în Regatul României, sens în care l-a promovat pe sasul Karl Kurt Klein ca asistent al său la Iași.[4]
În perioada 23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931, Traian Bratu a fost președintele Senatului României.
Traian Bratu a fost simpatizant al stângii moderate și membru, din 1928, al PNȚ.[5] S-a afirmat ca adversar al totalitarismului național-legionar, motiv pentru care a fost victima unui atentat săvârșit asupra sa în plină stradă, pe 1 aprilie 1936. Atentatul a avut loc înainte de deschiderea Congresului studenților legionari (3-5 aprilie), după ce Traian Bratu împreună cu alte personalități, între care Constantin Angelescu, ministrul Instrucției de la acea vreme, se împotriviseră desfășurării adunării respective.[6]
La 1 martie 1937 a fost din nou atacat și rănit de trei necunoscuți,[7][necesită sursă mai bună] tăindu-i o ureche.[8] În data de 2 martie Corneliu Zelea Codreanu a dat un comunicat în care a arătat că „Mișcarea Legionară nu are nici o legătură cu incidentul penibil în care Traian Bratu a fost rănit.”[7][necesită sursă mai bună] La 1 februarie 1938, sunt judecați zece studenți acuzați a-l fi rănit pe rectorul Traian Bratu și sunt achitați.[9]
S-a retras din rectorat în anul 1938 și a decedat doi ani mai târziu.
Biblioteca seminarului de germanistică din Iași îi poartă numele.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Poezia lirică a lui Fonque, Iași, 1909
- Modul de a lucra a lui Schiller, Iași, 1909
- Creațiunea poetică. Cu deosebită privire asupra clasicilor germani : Studiu de poetică, Iași, 1909.
- Ernst Zahn, o evoluție de scriitor, Iași, 1912
- Cu privire la învățământul limbilor străine în școlile secundare, Iași, 1916
- Politica națională față de naționalități. Note și observațiuni, Cultura națională, București, 1923
- Goethe: Steila, Clavigo, Egmont. Trei tragedii în proză. București, 1925
- Gramatica limbii germane, București, Editura Cartea Românească, 1935
- Cărțile populare germane la români, Leipzig, 1936
- Manual de limbă germană- clasa a V a secundară, București, 1936
- Din înțelepciunea lui Goethe, București, 1937
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Nicolae Moga: Traian Bratu (1875-1940)
- ^ „Germanistik Iași”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Prezentarea Universității din Iași
- ^ „Pagina Facultății de Germanistică din Iași”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Recrutarea corpului profesoral al universității din Iași la începutul epocii interbelice
- ^ Politica sub amenințare
- ^ a b Cronologie privind istoria mișcării legionare
- ^ Irina Livezeanu; Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, Editura Humanitas, 1998, pag. 25, ISBN 973-28-0865-0
- ^ „Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim la Aiud”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Augustin Popa, Rătăcirea extremistă, editorial pe marginea atentatului la viața lui Traian Bratu, Cultura Creștină, februarie-martie 1937.
- Povestea vorbei, Revista de cultură a societății „Anton Pann”, versiunea online: Traian Bratu (1875–1940)
