Tipul misiunii | Recunoaștere, survolarea planetelor exterioare |
---|---|
Operator | NASA |
Durata misiunii | 13 ani (planificare) |
Începutul misiunii | |
Dată lansare | Propus: 25 octombrie 2025 (cu o rezervă în octombrie 2026) [1] |
Survol al Pământului (asistență gravitațională) | |
Apropiere maximă | 28 octombrie 2026 [2] |
Survol al Venus (asistență gravitațională) | |
Apropiere maximă | 25 martie 2027 [2] |
Survol al Pământului (asistență gravitațională) | |
Apropiere maximă | 7 februarie 2028 [2] |
Survol al Pământului (asistență gravitațională) | |
Apropiere maximă | 7 februarie 2031 [2] |
Survol al Jupiter, Io (asistență gravitațională) | |
Apropiere maximă | 28 June 2032 [2] |
Distanță | 88.650 km |
Survol al Neptun, Triton | |
Apropiere maximă | 28 iunie 2038 [2] |
Trident este un concept de misiune spațială către planetele exterioare propus în 2019 în cadrul Programului Discovery al NASA.[3][4] Conceptul include survolarea planetelor Jupiter și Neptun, cu accent pe Triton, cel mai mare satelit al lui Neptun.
În 2020, Trident a fost selectat împreună cu alte trei propuneri Discovery pentru studii suplimentare, două dintre acestea urmând să fie selectate pentru a zbura ca Discovery 15 și 16.[5] La 2 iunie 2021, NASA a selectat misiunile spre Venus DAVINCI+ și VERITAS în detrimentul misiunilor Trident și Io Volcano Observer.[6]
Triton este cel mai mare satelit al lui Neptun. În 1989, Voyager 2 a trecut pe lângă aceast satelit la o distanță de 40.000 km,[7] și a descoperit mai mulți criovolcani pe suprafața sa. Triton este activă din punct de vedere geologic, suprafața sa este tânără și are relativ puține cratere de impact. Are o atmosferă foarte subțire. Voyager 2 a reușit să observe doar aproximativ 40% din suprafața lui Triton.
Conceptul Trident a fost propus în martie 2019 în cadrul programului Discovery al NASA. Conceptul misiunii este sprijinit de Programul de explorare a lumilor oceanice al NASA și este menit să contribuie la răspunsul la unele dintre întrebările generate de survolul lui Voyager 2 din 1989.[8]
Trident profită de o aliniere eficientă de asistență gravitațională a lui Jupiter și Neptun (care are loc o dată la 13 ani) pentru a profita de o fereastră de observație îngustă care permite evaluarea schimbărilor în criovulcanismul lui Triton și a caracteristicilor de suprafață de la precedenta întâlnire a lui Neptun–Triton de către Voyager 2 în 1989.[3][9]
Cu ajutorul imaginilor de înaltă rezoluție și a unei configurații orbitale unice a lui Triton în 2038, Trident ar putea obține o hartă aproape completă a lunii lui Neptun în timpul singurului său zbor. Trident ar trece prin atmosfera subțire a lui Triton, la o distanță de 500 km de suprafață, ar eșantiona ionosfera cu un spectrometru de plasmă și ar efectua măsurători de inducție magnetică pentru a evalua potențiala existență a unui ocean intern.[3]
Vehiculul de lansare propus pentru Trident este Atlas V 401, dacă nu va fi înlocuit cu racheta Vulcan.[2]
Data de lansare propusă în octombrie 2025 (cu o rezervă în octombrie 2026) ar profita de o fereastră de lansare care are loc o dată la 13 ani, când Pământul este aliniat cu Jupiter. Nava spațială ar folosi atracția gravitațională a lui Jupiter ca o praștie direct spre Triton pentru o întâlnire prelungită de 13 zile în 2038.[1]
|