O turbah (arabă تربة, persană مهر) este o bucată de sol sau lut, sub forma unei tablete de pământ, folosită în cele cinci rugăciuni zilnice ale musulmanilor și simbolizează întinderea pământului[1]. Folosirea unei turbah este obligatorie[2] în majoritatea școlilor de jurisprudență șiite și multe relatări (Hadith) menționează „prosternarea pe pământ sau ceva asemănător”[3]. Solul preferat este cel din Karbala, locul martiriului Imamului Husayn ibn Ali, cu toate acestea sol din alte locuri poate și este folosit[4]. Aceste turbah sunt folosite în locurile inadecvate pentru rugăciune datorită absenței solului, a plantelor sau a altor acomodări.[5]
Deși nu este obligatorie prosternarea folosind această bucată de lut, mulți musulmani șiiți preferă să folosească una pentru a-și demonstra înclinația către curățenia individuală și a locului de rugăciune, de aici și producerea pe scară largă a acestor tablete de lut.[5]
Pe unele turbah se pot întâlni însemne diferite, de la numele imamilor șiiților jafariți, până la simbolul grupării Ahlul-l-Bayt sau inscripții ale numelor divine.[6]