Uncia (în latină uncia, plural unciae) a fost o monedă romană în valoare de 1/12 a unui as.
Cuvântul românesc uncie este un împrumut din latină uncia[1]: „a douăsprezecea parte dintr-un întreg.”[2]
Uncia era o monedă din bronz din Roma Antică, cu valoarea de a douăsprezecea parte dintr-un as, emisă de Republica Romană[3] și de alte populații din Italia antică.
Uncia avea greutatea teoretică de circa 27 de grame în standardul libral și era produsă doar ocazional încă de la începutul emiterii de monede romane turnate din bronz.
În emisiunile monetare romane directe tipurile folosite au fost: un os (circa 289-245 î.Hr.), un bob de grâu (circa 280-245 î.Hr.), capul cu cască al zeiței Roma (de la circa 240 î.Hr.). Semnul indicator al valorii era o globulă.
În Imperiul Roman uncia a fost reașezată în uz, pentru o scurtă perioadă, de Traian (98-117) și de Hadrian (117-138). Moneda avea un diametru de 11–14 mm și cântărea circa 0,8-1,2 grame. Prezenta capul împăratului pe avers, fără nicio inscripție (anepigraf), iar pe revers, SC („Senatus Consulto”[4]), într-o cunună.