Vânzătorul de ziare | |
Il signor Max | |
Afișul românesc al filmului | |
Rating | |
---|---|
Titlu originar | Il signor Max |
Gen | film de comedie |
Regizor | Mario Camerini[1][2] |
Scenarist | Mario Camerini Mario Soldati |
Distribuitor | Ente Nazionale Industrie Cinematografiche[*] |
Director de imagine | Anchise Brizzi[*] |
Montaj | Mario Camerini |
Muzica | Renzo Rossellini[*] |
Costume | Gino Carlo Sensani[*] |
Distribuție | Vittorio De Sica[1][2] Assia Noris[1][2] Rubi Dalma[*][2] Umberto Melnati[*][1][2] Virgilio Riento[*][1][2] Romolo Costa[*][2] Lilia Silvi[*][2] Giuseppe Pierozzi[*][2] Clara Padoa[*][2] Edda Soligo[*][2] Vivi Gioi[*][1][2] Lilia Dale[*][1][2] Mario Casaleggio[*][1][2] |
Premiera | 29 august 1937 |
Durata | 84 min. |
Țara | Italia |
Locul acțiunii | Italia |
Limba originală | limba italiană |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Vânzătorul de ziare (în italiană Il signor Max) este un film de comedie italian din 1937, regizat de Mario Camerini și cu Vittorio De Sica și Assia Noris în rolurile principale.[3]
Gianni este un vânzător de ziare tânăr și sărac din Roma. Cu toate acestea, în timpul vacanțelor, el pretinde a fi contele Max Varaldo, un aristocrat. Odată, cu prilejul unei croaziere la Napoli, o întâlnește pe Donna Paola, o snoabă bogată, și pe servitoarea ei, Lauretta (o fată obișnuită și timidă). După ce încearcă să stabilească o relație cu Donna Paola, Gianni, dezamăgit, decide să renunțe la alter ego-ul său Max și o cere în căsătorie pe Lauretta. Cu toate acestea, ea crede acum că el este conte. Au loc o serie de încurcături umoristice înainte ca situația să fie clarificată.