Științifico-fantasticul croat cuprinde revistele, cărțile și filmele realizate în acest domeniu în Croația. Științifico-fantasticul croat, în sensul modern, are o tradiție care se întoarce până la sfârșitul Primului Război Mondial. S-a dezvoltat timid în perioada interbelică și în anii 1950 - 1960. Științifico-fantasticul a atins maturitatea în Croația începând cu anii 1970 odată cu apariția revistei Sirius și fondarea primelor cluburi ale fanilor genului (fandomuri).
Revista Sirius a fost coloana vertebrală a creativității contemporane croate în domeniul științifico-fantastic. Din aprilie 1976 până în decembrie 1989 au apărut 164 de numere.[1] În medie, fiecare revistă a apărut cu o povestire a unui autor local croat precum și traduceri ale autorilor străini de literatură SF. Revista a fost populară și în Slovenia. Perioada Sirius este considerată o perioadă de aur a literaturii SF în Croația și Iugoslavia. Moștenitoarea revistei a fost Futura, care a început să apară în 1992. Până la sfârșitul anului 2005 au apărut mai mult de 120 de numere.
Primele lucrări croate cu elemente științifico-fantastice apar în literatura croată dinainte și din primul război mondial: în romanul din 1918 Oceanul roșu (Crveni ocean) de Marija Jurić Zagorka bazat pe evenimentele din Revoluția din Octombrie,[3][4] sau în povestirea Tancul roșu (Crveni tank) de Vladimir Nazor.[4] Primul roman croat științifico-fantastic[2] este Străbătând Pacificul în 2255 (Na Pacifiku god. 2255) de Milan Šufflay, care a apărut în foileton în 1924.[5][6][4][7][8][9]
Mato Hanžeković a publicat în 1932 utopia Un om de rang (Gospodin čovjek) despre un grup de oameni care reconstruiesc civilizația distrusă de un război mondial.[4][10]
Urmează alte lucrări: în 1927 Muri Massanga de Mladen Horvat[4] și în 1930 romanele lui Aldion Degal[11] (probabil un pseudonim): Racheta atomică (Atomska Raketa), Razele morții (Smrti zrake) și Scarabeul de smarald (Smaragdni skarabej).[4][12]
În 1941, Zvonimir Furtinger și Stanko Radovanović au publicat sub pseudonimul Stan Rager romanul Majstor Omega osvaja svijet (Maestrul Omega cucerește lumea).[4][13]
Primele benzi desenate SF croate au apărut în anii 1930: Musafirul din spațiu (Svemira gost iz, 1935) de Božidar Rašić și Leontije Bjelski și Împărăteasa din ilegalitate (Carica Podzemna) de Kresimir Kovacic și Andrija Maurović.[4]
Urmează sfârșitul celui de-al doilea război mondial și venirea la putere a comunismului în Iugoslavia. În anii 1950 diferite edituri iugoslave au publicat numeroase numărului romane SF traduse (americane, sovietice și europene).[4]
Mladen Bjažić și Zvonimir Furtinger a publicat în 1959 Cuceritorul 2 nu răspunde (Osvajač 2 se ne javlja). Cei doi au publicat în continuare Mireasa spațială (Svemirska nevjesta, 1960), Varamunga – orașul misterios (Varamunga - tajanstveni grad, 1960), Ciudata mașină a profesorului Kružić (Zagonetni stroj profesora Kružića, 1960), Reîntoarcere mortală (Mrtvi se vraćaju) în 1965 și Nimic fără Božena (Ništa bez Božene, 1973).[4][14][15]
Angelo Ritig a publicat în 1961 romanul O trezire neobișnuită (Sasvim neobično buđenje,[16] tradus în limba română în 1968 de Nicolae Mărgeanu și Victoria Frîncu și publicat de Editura Tineretului în Colecția SF) și în 1965 romanul Dragoste în zgîrie-nor (Ljubav u neboderu).[4]
Silvije Ružić a publicat în 1961 romanul Dictatorul adormit (Uspavani diktator). În 1960, scriitorul de romane polițiste M. Nikolić a publicat romanul SF Zovem Jupiter... beležite.[4]
Predrag Raos a publicat numeroase lucrări SF: romanul în două volume Naufragiu la Thule (Brodolom kod Thule, 1979, despre o primă expediție spațială spre Alfa Centauri), Mult zgomot pentru nimic (Mnogo vike nizašto, 1985, despre o expediție spre planeta Marte), Efort nul (Nul effort, 1990, despre o expediție care nimerește într-un război intergalactic) sau Vertikala (2006).[17][4]
Neven Orhel a publicat două romane cu subiect medical, Alertă la secția de oncologie (Uzbuna na odjelu za rak) și Întâlnirea de la miezul nopții (Ponoćni susret). Hrvoje Hitrec a publicat în 1982 romanul Ur.[4]
Printre scriitorii croați importanți care au scris și literatură științifico-fantastică se numără Pavao Pavličić[18][4]și Goran Tribuson.[4]
Acesta este o listă de scriitori croați cu lucrări în domeniul științifico-fantastic.
În 1977 a apărut filmul Mântuitorul (Izbavitelj) regizat de Krsto Papić[4] și în 1981 Vizitatorii din galaxia Arkana (Gosti iz galaksije) regizat de Dušan Vukotić, primele filme ale științifico-fantasticului din Croația.[4] Mântuitorul este considerat unul dintre cele mai bune filme croate realizate vreodată.[19] În 2003 apare filmul Infekcija (Infecția) regizat de Krsto Papić, o refacere a filmului din 1977, Mântuitorul. În 2013 apare scurtmetrajul Gmaz (Reptiloid) regizat de Marin Mandir, despre reptilieni.
Premiul SFERA este un premiu acordat de Societatea de Științifico-Fantastic SFera din Zagreb[20] începând cu anul 1981.[21] Până în 1991, premiul a fost acordat pentru întreaga Iugoslavie, iar din 1994 doar pentru operele publicate inițial în limba croată. Premiile se acordă celor mai bune lucrări de ficțiune speculativă: științifico-fantastice, fantastice și de groază. Este singurul premiul de acest gen din Croația.[22]
În 1981, s-au acordat mai multe premii SFERA, pentru cea mai bună povestire, Prsten (Inelul) de Goran Hudec; pentru cel mai bun roman, Prepoznavanje (Recunoaștere) de Miha Remec (scriitor sloven), și un premiu dedicat pentru emisiunea Eppur si muove de la Radio Zagreb. În 1982, premiul SFERA pentru cea mai bună povestire a fost acordat lucrării Hajka de Radovan Devlić, pentru întreaga carieră lui Zvonimir Furtinger și un premiu dedicat pentru Dušan Vukotić. În 1983, premiul pentru cea mai bună povestire a revenit lucrării Vrijeme je, maestro (E timpul, maestre...) de Biljana Mateljan și a fost acordat un premiu dedicat revistei Sirius.[23]
Futura a fost o revistă de ficțiune speculativă (de literatură științifico-fantastică, fantastică și de groază) care a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1992.[24] Revista Futura a fost un succesor neoficial al revistei Sirius, care a fost publicată din aprilie 1976 până în decembrie 1989. Aproape fiecare ediție a revistei Futura a conținut una sau două povestiri ale autorilor locali, care au contribuit la dezvoltarea unei noi generații de scriitori SF croați la mijlocul anilor 1990, dintre care cei mai importanți sunt Marina Jadrejčić, Tatjana Jambrišak, Darko Macan și Aleksandar Žiljak. Revista a fost publicată în mod regulat până în 2004, însă în 2005 au fost publicate doar șase numere. În 2006 au fost publicate doar trei reviste, iar în 2007 a apărut doar un singur număr. Futura și-a încetat apariția după publicarea numărului # 131 din decembrie 2010.[24] Editorii revistei au fost: Vlatko Jurić-Kokić (numerele 1 - 5), Krsto A. Mažuranić (numerele 6 - 53), Mihaela Velina (numerele 31 - 93), Davorin Horak (numerele 94 - 116) și Milena Benini (117 - 131).[24]
Fandomuri în Croația există din 1976, când societatea SF SFera a fost fondată. Există mai multe convenții, societăți și fanzine în Croația.