Era lu 1° maiu 1947 e a Purtedda dâ Ginestra (Gryka e Spartavet nta lingua arbanisi) ncapu a Chiana di l'Albanisi s'avìanu datu appuntamentu quarchi dumila pirsuni, albanisi e siciliani, dû muvimentu cuntatinu pri fistiggiari la fini dâ dittatura e lu ritornu dâ libbirtati, mentri, dopu tant'anni di suttamissioni ô puteri feudali, si pinzava c'avìanu finutu li seculari privileggi dê picca. Dê cullini ntornu, la banda Giulianu, fici focu ammenza â fudda, facennu ùnnici morti (dui picciriddi fìmmini e novi cristiani granni) e chiòssai di cinquanta firiti.
La CGIL prucramau lu sciòpiru ginirali e accusau "la vuluntà dê latifunnisti siciliani d' affucari ntô sangu l'urganizzazzioni dî travagghiatura". Secunnu Mariu Scelba, tannu ministru di li nterni, la straggi di Purtedda dâ Ginestra, nun hava statu nu dilittu pulìticu, ma lu banditu Sarvaturi Giulianu, ntô 1949, ci scrivìu na littra ê giunali e â pulizzìa pri rivinnicari lu scopu pulìtìcu dâ straggi. Lu 14 di giugnettu 1950, lu sbannutu Giulinanu vinni ammazzatu dô sò locutinenti, Gaspari Pisciotta, ca, macari iddu, lu 9 di frivaru 1954, murìu avvilinatu n càrciri, dopu c'avìa diciutu cosi supra a cui urdinau la straggi.
Dopu ca sbarcaru l'alliati, nu granni muvimentu urganizzatu avìa cunquistatu lu dirittu, già di l'autunnu dû 1944, d'accupari e aviri n cuncissioni li terri abbannunati o malamenti tinuti dû latifunnu. Dopu anni di suttamissioni ô puteri feudali, sustinutu dâ mafia e dô fascismu, la Sicilia stava vivennu na ràpita crìscita suciali e pulìtica. L'elizzioni dû 20 aprili 1947 pi l’Assimbrea riggiunalu siciliana avìanu purtatu a l’affirmazzioni dû Bloccu dû pòpulu e la scunfitta dâ Dimucrazzia Cristiana. L'avanzamentu dû muvimentu cuntatinu e dê forzi di manca, sunau comu na minazza pi cui pinzava ca lu sò puteri putìa èssiri n pirìculu.
La riazzioni dê prupitari agrari avìa statu assai china di raggia e s'avìa diriggiuta spiciarmenti contra a li sinnacalisti, li capi lega, li diriggenti dê partiti dâ manca, cu ntimitazioni e ammazzatini. Cu tuttu chissu, lu muvimentu cuntatinu nun s'avìa piecatu e allura ci fu quarchidunu ca pinzò ca avìa vinutu lu mumentu di dàricci nu corpu dicisivu.
La straggi di Purtedda desi lu via a la longa tiurìa dê "misteri di Statu taliani", assai prutetti dê mura di gumma, contra a cui sunnu distinati a rumpìrisi la ricerca dâ virità e la siti di giustizzia. Li ncridienti tìpichi dâ strateggìa dâ tinzioni (dipistaggi, morti suspetti, ricatti) s'attruvaru tutti pari ntô modu di comu vìnniru fatti li ndàggini supra la straggi e chiurutu lu capìtulu, assai mbarazzanti, dû banditìsimu sicilianu.
Ccà, p'arricurdari li màrtiri dâ Sicilia, li noma di l'ammazzati a Purtedda: Margherita Clesceri, Serafino Lascari, Giorgio Cusenza, Giovanni Megna, Francesco Vicari, Lorenzo Di Maggio, Vito Allotta, Filippo Di Salvo, Giovanni Grifò, Castrense Intravaia, Vincenza La Fata.
Rif.: L'artìculu supra aripurtatu, è pigghiatu pè parti cchiù significativi e traduciutu n lingua Siciliana dô situ "Avvinimenti taliani"