Adam Królikiewicz

Adam Królikiewicz
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Konstancin-Jeziorna, Mazovia, Polonia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Salwator[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală[*]​ (cădere de pe cal[*]​) Modificați la Wikidata
Frați și suroriStanisław Królikiewicz[*][[Stanisław Królikiewicz (Officer of the Polish Army (1891-1978))|​]] Modificați la Wikidata
CopiiKrystyna Królikiewicz-Harasimowicz[*][[Krystyna Królikiewicz-Harasimowicz (actor (1921-2017))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
călăreț[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Sportcursă de cai  Modificați la Wikidata
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceequestrian at the 1924 Summer Olympics – individual jumping[*][[equestrian at the 1924 Summer Olympics – individual jumping (Equestrian at the Olympics)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Adam Królikiewicz pe calul „Milord” în timpul competiției hipice care a avut loc în iunie 1930 în Parcul Łazienki din Varșovia
Adam Królikiewicz (primul de la stânga) în compania altor membri ai echipei poloneze de călărie

Adam Łukasz Królikiewicz (n. , Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , Konstancin-Jeziorna, Mazovia, Polonia) a fost un maior de cavalerie al Armatei Poloneze, primul medaliat olimpic polonez într-o probă individuală.[2]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 9 decembrie 1894 în orașul Lemberg din Austro-Ungaria (astăzi orașul Lviv din Ucraina).[3] Era originar dintr-o veche familie de burghezi din Wojnicz, în apropiere de Tarnów. A fost fiul lui Karol Królikiewicz (1855–1907) și al Juliei Bronarska (1863–1911).[4] A avut șapte frați și o soră.[5] Frații săi au fost: Marian (1880–1939), Kazimierz (1884–1976, arhitect), Tadeusz (1887–1970), Mieczysław (1889–1986), Stanisław (1891–1978, ofițer de artilerie), Wacław (1900–1983), inginer, ofițer) și Oktawian (1903–1941, ucis de nemți). A absolvit școala din localitatea natală în 1913 și s-a înscris la studii la Facultatea de Inginerie Electrică a Universității Tehnice din Mittweida (Saxonia).[4][5]

După declanșarea Primului Război Mondial, a fost mobilizat la 3 august 1914 într-un regiment de infanterie[4] și apoi într-un regiment de cavalerie al Legiunilor Poloneze, deși nu știa să călărească.[2][4][5] A fost nevoit să învețe rapid după ce calul său a fost împușcat în Bătălia de la Kielce și a trebuit să prindă un alt cal pentru a nu fi prins de inamic și a se alătura unității sale.[2][5] A fost repartizat în decembrie 1914 în Brigada 1 și a luptat la Kunice (23 iunie 1915), fiind decorat cu Ordinul Virtuti Militari clasa a V-a.[2][4] În perioada 5 februarie-31 martie 1917 a urmat cursuri la Școala de ofițeri de cavalerie a Regimentului 1 Ulani din Ostrołęka, pe care le-a încheiat cu rezultate foarte bune.[4] A încheiat războiul cu gradul de caporal.[5][6]

La încheierea războiului mondial, s-a înrolat voluntar la 10 decembrie 1918 în Armata Poloneză și și-a continuat educația la Școala de Ofițeri din Stara Wieś de lângă Varșovia (1919-1920).[4][5] A avansat pe rând în grad: sublocotenent (1919), locotenent (1920), căpitan (1924) și maior (1933) și a concurat în competițiile ecvestre.[4] În anii 1920-1926 a participat la 94 de competiții ecvestre, unde a câștigat 81 de premii, inclusiv 24 de medalii de aur.[4][5] A câștigat unele dintre cele mai cunoscute concursuri hipice (Nisa, Roma, Milano, Napoli), dar și concursurile hipice de la New York (1926), Lucerna (1924), Londra și Aldershot (1925), Riga, Tallinn, Bruxelles , Budapesta, București, Berlin.[4] A concurat în perioada 1923-1933 în Cupa Națiunilor și a câștigând patru medalii de aur (1925, 1928 Nisa, 1926 New York, 1927 Varșovia).[4] Cea mai importantă realizare sportivă o reprezintă câștigarea medaliei de bronz la Jocurile Olimpice de vară de la Paris din 1924 în proba de sărituri peste obstacole, care a fost prima medalie olimpică poloneză într-o competiție individuală.[2][3][4] A concurat atunci cu calul „Picador”.[4] Un alt cal cu care a concurat adesea a fost „Jasiek”, un cal de origine maghiară, care a fost îngrijit de colonelul Józef Kulczycki, medic veterinar.[5][7]

După încheierea carierei sale sportive a lucrat ca instructor de călărie.[4] În 1932 a servit în regimentul 1 de cavalerie al lui Józef Piłsudski, iar, după ce a predat un scurt timp (1933-1934) la școlile de călărie din Italia și Franța, a fost comandantul Școlii de călărie de la Centrul de instruire a cavaleriei din Grudziądz (1934-1939).[3][4][8] Metoda sa de formare a călăreților este prezentată în lucrarea Jeździec i koń w terenie i w skoku. Metody przygotowania i zaprawy (Varșovia 1936, 1958).[4][5]

A participat la luptele pentru apărarea Poloniei din septembrie 1939,[3] iar apoi s-a stabilit la Cracovia.[4] După cel de-al Doilea Război Mondial a fost antrenor și organizator de competiții hipice.[3][4] A publicat două cărți în care și-a descris experiența sportivă: Od Nicei do Nowego Jorku. Sukcesy jeźdźców polskich na międzynarodowych konkursach hipicznych 1923-1926 (Varșovia, 1927) și Jasiek, Picador i ja (Varșovia, 1958).[4] A participat la realizarea unor filme: a fost consultant de călărie în filmul Podhale w ogniu (1955) și actor în filmul Rancho Texas (1958).[3]

A fost solicitat să apară în rolul unui călăreț în scenele de luptă din filmul Cenușa (1965), regizat de Andrzej Wajda,[3] dar în timpul filmărilor calul său a alunecat pe iarbă și a căzut, trântindu-l la pământ pe călăreț.[4][5] Contrar celor afirmate de Daniel Olbrychski în autobiografia sa Anioły wokół głowy că Adam Królikiewicz ar fi murit din cauza acelor răni,[9] călărețul a murit de fapt după o lungă boală la 4 mai 1966, la un an după lansarea filmului, în orașul Konstancin-Jeziorna,[3] și a fost înmormântat în Cimitirul Salvator din Cracovia.[4]

A fost căsătorit cu Tomisława (1901–1994), cu care a avut o fiică: actrița de teatru și film Krystyna Królikiewicz-Harasimowicz (1921-2017).[3][5] Nepotul său este scenaristul, actorul și dramaturgul Cezary Harasimowicz.[2][3][10]

În cinstea lui a fost organizat la Cracovia, începând din 1968, competiția „Memorialul maior Adam Królikiewicz”.[5]

Avansări în grad

[modificare | modificare sursă]
  • podparucic (sublocotenent) - 1919[4]
  • locotenent - 1920[4]
  • căpitan - 1 decembrie 1924 cu vechimea din 15 august 1924 și poziția 61 în catalogul ofițerilor de cavalerie
  • maior - 12 martie 1933 cu vechime de la 1 ianuarie 1933 și poziția 9 în catalogul ofițerilor de cavalerie

Decorații

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Adam Łukasz Królikiewicz, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  2. ^ a b c d e f Dorota Truszczak (), „Adam Królikiewicz - pierwszy polski olimpijczyk”, PolskieRadio.pl, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j pl Adam Królikiewicz în baza de date filmpolski.pl
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Polski Komitet Olimpijski. „Adam Królikiewicz – sylwetka w portalu www.olimpijski.pl”. www.olimpijski.pl (în poloneză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g h i j k l Jan Jaremko (), „Od konia i zginął…”, Kurier Galicyjski (9 (253)), arhivat din original la , accesat în  
  6. ^ CAW, sygn. I.120.1.125 p. 12.
  7. ^ Robert Gawkowski. http://www.warszawa.pl/za-oknem/rola-konia-w-funkcjonowaniu-uniwersytetu-warszawskiego/.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Jerzy Krzyś, Ostatni szef ekwitacji, Kalendarz Grudziądzki, ISSN 1427-700X, 11, 2007, pp. 125-129.
  9. ^ Daniel Olbrychski, Anioły wokół głowy, Wydawnictwo BGW, Varșovia, 1992, ISBN: 83-7066-387-7.
  10. ^ Wiktor Krajewski (), „Krystyna Królikiewicz-Harasimowicz: powstanie było bardzo potrzebne!”, OnetKobieta, accesat în  
  11. ^ a b c d e f g h Stanisław Łoza (red.) (). Czy wiesz kto to jest?. Varșovia: Wydawnictwo Głównej Księgarni Wojskowej. p. 384. 
  12. ^ Conferit la 12 mai 1931 „pentru activitatea depusă în scopul redobândirii independenței” (în Monitor Polski, nr. 111/1931, p. 163).
  13. ^ „„Krzyż zasługi" dla zwycięskich kawalerzystów”. Żołnierz Polski. . p. 98. 
  14. ^ Zezwolenie na przyjęcie i noszenie orderów. 4. Dziennik Personalny Ministerstwa Spraw Wojskowych. . p. 20. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]