Andrzej Kondratiuk

Andrzej Kondratiuk
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Pinsk, Polonia[4] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2][5] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Militar Powązki[*]​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriJanusz Kondratiuk[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIga Cembrzyńska Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
director de imagine
scenarist
actor
scenarist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materȘcoala națională de cinematografie din Łódź  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Polonia Restituta în grad de ofițer[*]​  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Andrzej Lech Kondratiuk (n. , Pinsk, Polonia – d. , Varșovia, Polonia)[8][9] a fost un regizor de film, scenarist, actor, operator de imagine și cineast polonez.

Biografie și carieră

[modificare | modificare sursă]

Este fiul Krystynei și al lui Arkadiusz Kondratiuk. S-a născut înainte de al doilea război mondial în Pinsk. Kondratiuk a absolvit Școala Națională de Film din Łódź în 1963.

Andrzej Kondratiuk a creat filme cu buget redus și, în scenarii, a folosit adesea crâmpeie din biografia sa. A folosit deseori actori și indivizi din împrejurimile sale imediate, inclusiv amatori. Unele dintre filmele sale au fost create în Gzowo lângă Pułtusk.[10] În ultimii ani, o boală gravă l-a împiedicat să își desfășoare activitatea profesională.[11]

Pronunție a numelui Andrzej Kondratiuk

Cu toate că unele dintre filmele sale, precum Wniebowzięci⁠(pl)[traduceți] și Hydrozagadka, sunt clasificate ca filme idol și au fost adesea premiate, nu au fost filme cu succes la box office. Multe dintre primele sale filmele sale au fost studii (etude) scurte, ca de exemplu scurtmetrajul Chciałbym się ogolić (Aș vrea să mă bărbieresc, 1966).

A primit mai multe premii la diferite festivaluri. În 1970 a primit premiul special la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary pentru filmul Dziura w ziemi (cu sensul de O gaură în pământ).[12] În 1984 i s-a acordat premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Gdynia pentru lungmetrajul dramatic Gwiezdny pył (Praf de stele).[13] A primit același premiu (la Gdynia) în 1995 pentru regia filmului Wrzeciono czasu (Axa timpului).[14] În 1999 a avut o nominalizare la Premiile Filmului Polonez pentru scenariul filmului Złote runo (Lână de Aur, care a fost regizat de fratele său Janusz Kondratiuk).[15]

Președintele Poloniei, Andrzej Duda, i-a acordat postum Crucea de Ofițer a Ordinului Polonia Restituta pentru meritele sale în domeniul artei și al culturii.[16]

Viață privată

[modificare | modificare sursă]

El a fost fratele mai mare al regizorului Janusz Kondratiuk.

Andrzej Kondratiuk a fost căsătorit, de la începutul anilor 1980 până la moartea sa în 2016, cu actrița Iga Cembrzyńska. Cei doi nu au avut copii.[17]

La începutul noului mileniu, a fost diagnosticat cu cancer. În aprilie 2005 a suferit o hemoragie cerebrală. A murit la 22 iunie 2016, iar ceremonia funerară a avut loc în data de 29 iunie 2016 la Varșovia.[18]

Filmografie

[modificare | modificare sursă]
  • 1963 – Kobiela na plaży
  • 1963 – Niezawodny sposób
  • 1965 – Monolog trębacza
  • 1966 – Chciałbym się ogolić
  • 1966 – Klub profesora Tutki
  • 1967 – Fluidy
  • 1970 – Hydrozagadka
  • 1970 – Dziura w ziemi
  • 1972 – Skorpion, Panna i Łucznik
  • 1972 – Dziewczyny do wzięcia
  • 1973 – Wniebowzięci
  • 1973 – Jak to się robi
  • 1976 – Czy jest tu panna na wydaniu?
  • 1979 – Pełnia
  • 1982 – Gwiezdny pył
  • 1984 – Cztery pory roku
  • 1986 – Big Bang (film de comedie de maniere cu elemente SF)[19]
  • 1990 – Mleczna droga
  • 1991 – Ene... due... like... fake...
  • 1993 – Wesoła noc smutnego biznesmena
  • 1995 – Wrzeciono czasu
  • 1997 – Słoneczny zegar
  • 2000 – Pamiętnik filmowy Igi C.
  • 2001 – Córa marnotrawna
  • 2004 – Bar pod młynkiem
  • 2007 – Pamiętnik Andrzeja Kondratiuka

Filmele Cztery pory roku (Patru anotimpuri, 1985), Wrzeciono czasu (Axa timpului, 1995) și Słoneczny zegar (Ceasul solar, 1997), toate regizate de Andrzej Kondratiuk, cu actrița Iga Cembrzyńska în distribuție, formează o trilogie (cu toate că regizorul a intenționat să realizeze și un al patrulea film). Tema principală a filmelor o reprezintă relațiile reciproce dintre Kondratiuk și soția sa, celebra actriță Iga Cembrzyńska. Aceștia sunt uniți nu numai prin căsătorie, dar și printr-o dragoste comună pentru artă.[20]

Scurtmetraje

[modificare | modificare sursă]

Studii pentru Państwowa Wyższa Szkoła Filmowa, Telewizyjna i Teatralna im. Leona Schillera:

  • 1958 - Juvenalia w Łodzi
  • 1958 - Zakochany Pinokio
  • 1959 - Dedykacja
  • 1959 - Noe (scenariul M. Kijowskim)
  • 1960 - Obrazki z podróży

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Andrzej Kondratiuk, E-teatr.pl 
  2. ^ a b Andrzej Kondratiuk, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  3. ^ „Andrzej Kondratiuk”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ „Andrzej Kondratiuk”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Andrzej Kondratiuk, Autoritatea BnF 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ „Andrzej Kondratiuk nie żyje. Reżyser 'Hydrozagadki' i 'Wniebowziętych' miał 79 lat” (în poloneză). 
  9. ^ Polish director Andrzej Kondratiuk dies
  10. ^ Tygodnik „Życie na Gorąco” nr 50, 10 grudnia 2015, s. 16-17.
  11. ^ Nie żyje Andrzej Kondratiuk. filmpolski.pl, 22 czerwca 2016. [dostęp 22 czerwca 2016].
  12. ^ Dziura w ziemi, filmpolski.pl
  13. ^ Gwiezdny pył, filmpolski.pl
  14. ^ Wrzeciono czasu, filmpolski.pl
  15. ^ Złote runo,filmpolski.pl
  16. ^ Înmormântarea lui Andrzej Kondratiuk Arhivat în , la Wayback Machine.. prezydent.pl, 29 iunie 2016. [accesat la 29.06.2016].
  17. ^ Iga Cembrzyńska, Magdalena Adaszewska: Mój intymny świat. Warszawa: Prószyński i S-ka, 2016. pag. 156; pag. 194 ISBN 978-83-8069-265-7.
  18. ^ Iga Cembrzyńska, Magdalena Adaszewska: Mój intymny świat. Warszawa: Prószyński i S-ka, 2016, pag. 278. ISBN 978-83-8069-265-7.
  19. ^ „FilmPolski.pl” (în poloneză). FilmPolski. Accesat în . 
  20. ^ Słoneczny zegar, filmpolski.pl

Legături externe

[modificare | modificare sursă]