Biserica Saint-François-Xavier Église Saint-François-Xavier-des-Missions-Étrangères | |
![]() Fațada bisericii Saint-François-Xavier din Paris | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | romano-catolică |
Hram | Sfântul Francisc Xaveriu |
Jurisdicție religioasă | Arhidieceza de Paris ![]() |
Tip | biserică parohială |
Țara | Franța |
Localitate | Paris, arondismentul 7 |
colectivitate teritorială cu statut special[*] | ![]() |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | eclectic |
Arhitect | Adrien Lusson Joseph Uchard |
Istoric | |
Data începerii | ![]() |
Sfințire | 1894 |
Perioadă construcție | 1861-1873 |
Localizare | |
Prezență online | |
Site-ul web oficial | |
Modifică date / text ![]() |
Biserica Saint-François-Xavier este o biserică situată în place du Président-Mithouard, în arondismentul 7 din Paris. Biserica este lăcașul de cult al parohiei romano-catolice „Saint-François-Xavier-des-Missions-Étrangères”.
Lucrările au început în 1861, după planurile arhitectului Adrien Lusson, căruia i-a succedat Joseph Uchard, la moartea sa survenită în 1864. Pietrele cu granulație fină utilizate în construcție proveneau din carierele subterane de la Bagneux. [1]
Edificiul a fost terminat în 1873, cu excepția decorării interioare. Biserica a fost deschisă cultului în 1874, apoi sfințită la 23 mai 1894.
Racla conținând corpul sfintei Madeleine-Sophie Barat, fondatoare în 1800 a Société du Sacré-Cœur de Jésus (a Congregației Surorilor Preasfintei Inimi) a fost transferată în această biserică vineri, 19 iunie 2009, sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.[2][3] În acea zi a avut loc o ceremonie foarte importantă, prezidată de cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscopul Parisului, înconjurat de Monseniorul Georges Gilson, arhiepiscop emerit al Arhidiocezei de Sens-Auxerre, Monseniorul Yves Patenôtre, arhiepiscop titular de Sens-Auxerre, Monseniorul Antoine Hérouard, secretar general al Conferinței Episcopilor din Franța, Monseniorul Patrick Chauvet, preotul-paroh al Bisericii Saint-François-Xavier, de vreo patruzeci de preoți, câteva sute de călugărițe din Societatea Preasfintei Inimi a lui Isus, și de peste 1.000 de credincioși.[4][3] Conducerea congregației hotărâse instalarea raclei în această biserică situată alături de clădirile în care a trăit Madeleine-Sophie: sediul congregației (astăzi Musée Rodin / Muzeul Rodin) și instituția de învățământ pentru fete, astăzi Liceul Victor-Duruy.[3]
Biserica posedă numeroase opere de artă, printre care:[5]
Orgile au fost construite în 1878 de casa Fermis & Persil, revăzute de Cavaillé-Coll în 1890, apoi de fabricanții Ephrem și Gonzalez în 1923. Bernard Dargassies le-a restaurat, în întregime, în 1993.[6] Orgile restaurate au fost inaugurate la 10 aprilie 1996.[7]
Organiștii titulari au fost:
Maeștri de cor au fost:
Biserica este locul de cult al parohiei „Saint-François-Xavier-des-Missions-Étrangères” din 1842. Înainte de construirea bisericii, locul său de cult era actuala capelă a Misiunilor Străine din Paris, situată la 128, rue du Bac.
Treisprezece parohi s-au succedat până în 2016[9] :