Calinic al II-lea al Constantinopolului

Calinic al II-lea al Constantinopolului
Date personale
Născut1630 Modificați la Wikidata
Agrafa⁠(d), Grecia Centrală, Grecia Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
OcupațiePatriarh Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Calinic al II-lea (născut Poulos, numit „Akarnan”; în greacă Καλλίνικος Β, transliterat: Kallinikos 2; n. 1630, Agrafa⁠(d), Grecia Centrală, Grecia – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit în trei rânduri funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului în anii 1688, 1689-1693 și 1694-1702.[1]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Era originar din localitatea Kastania (situată în regiunea muntoasă Agrafa) și a fost elevul profesorului Evghenios Giannoulis (1595–1682) din Aitolos.[2] A fost mitropolit de Prusa din anii 1671/1672[3] până în 1688 și a fost ales patriarh al Constantinopolului la 3 martie 1688, cu sprijinul larg al ierarhilor și susținătorilor laici, dominați de marele negustor castriot Manolakis Kastorianos.[4] Cu toate acestea, a rămas pe tronul patriarhal câteva luni, întrucât bătrânul mitropolit Neofit de Adrianopole, pe care-l destituise din funcție, a reușit să-l detroneze la 27 noiembrie 1688 și să devină patriarh sub numele de Neofit al IV-lea.[4]

A fost reales patriarh în martie sau aprilie a anului următor (1689), în locul lui Neofit, și a rămas în funcție până în anul 1693, când a fost detronat prin acțiunile lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, care l-a impus pe tronul patriarhal pe protejatul său, fostul patriarh Dionisie al IV-lea.[4] Curând, după îndepărtarea lui Dionisie, a fost reales pentru a treia oară și a păstorit ca patriarh din 1694 până la moartea sa la 8 august 1702[5] sau, după altă sursă, până la sfârșitul domniei marelui vizir Amcazade Köprülü Hüseyin Pașa (4 septembrie 1702),[4] când i-a succedat Gavriil al III-lea.

A fost un patriarh activ: a reorganizat Școala Patriarhală în 1691,[6] a manifestat un interes mai mare pentru educație și s-a opus activ pătrunderii ideilor romano-catolice în Orient,[7] destituindu-l pe patriarhul procatolic al Antiohiei, Chiril al V-lea.[8] La cererea clericilor și credincioșilor din Eparhia Ioannina, a elaborat în 1701 o scrisoare sinodală de validare a hotărârilor locale cu privire la zestrea viitorilor miri.[9] A lăsat, de asemenea, o operă literară importantă. A scris Tâlcuire pentru preoți și diaconi, Discursuri ecleziastice, Istoria patriarhală, Epistole etc.[3]

A murit la 8 august 1702 și a fost înmormântat în Mănăstirea Kamariotissa de pe insula Halki (Heybeliada).[10]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Konstantinos Sathas, Βιογραφίαι των εν τοις γράμμασι διαλαμψάντων Ελλήνων από της καταλύσεως της Βυζαντινής Αυτοκρατορίας μέχρι της Ελληνικής Εθνεγερσίας 1453–1821, εκδ. Κουλτούρα, 1990, pp. 352, 354, 355.
  2. ^ Σάθας 1990, p. 352.
  3. ^ a b Κλήμος 2010.
  4. ^ a b c d „Καλλίνικος Β΄ Κωνσταντινουπόλεως”. Μεγάλη διαδικτυακή εγκυκλοπαίδεια της Μικράς Ασίας.  Parametru necunoscut |access_date= ignorat (ajutor)
  5. ^ Σάθας 1990, p. 354.
  6. ^ Σάθας 1990, p. 355.
  7. ^ Καραθανάσης 2004, p. 35.
  8. ^ Γαλανοπούλου 2011, p. 91.
  9. ^ Μπακούρος 1998, pp. 219-220.
  10. ^ Σιδηράς, Ιωάννης. „Παναγία Καμμαριώτισσα”. Φως Φαναρίου. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]


Funcții religioase
Predecesor:
Iacob 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
3 martie – 27 noiembrie 1688 		Succesor:
Neofit al IV-lea
Predecesor:
Neofit al IV-lea 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
7 martie 1689 – iulie/august 1693 		Succesor:
Dionisie al IV-lea Muselimes
Predecesor:
Dionisie al IV-lea Muselimes 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
aprilie 1694 – 8 august 1702 		Succesor:
Gavriil al III-lea