Giubega | |
— comună — | |
Giubega (România) Poziția geografică în România | |
Coordonate: 44°09′44″N 23°24′40″E / 44.162168°N 23.410997°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Dolj |
SIRUTA | 72506 |
Reședință | Giubega |
Componență | Giubega |
Guvernare | |
- primar al comunei Giubega[*] | Marian Bucătură[*][1] (PNL, ) |
Populație (2021) | |
- Total | 1.782 locuitori |
Fus orar | UTC+2 |
Cod poștal | 207290 |
Prezență online | |
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation | |
Modifică date / text |
Giubega este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Giubega se ridică la 1.782 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.036 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,35%), iar pentru 9,48% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,34%), iar pentru 9,76% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]
Comuna Giubega este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Marian Bucătură[*] , de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Național Liberal | 5 | ||||||
Partidul Social Democrat | 4 | ||||||
Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | ||||||
Uniunea Salvați România | 1 |
Sfatul satului Giubega
Primăria comunei Giubega Comitetul Provizoriu al comunei Giubega Sfatul Popular al comunei Giubega Consiliul Popular al comunei Giubega Primăria comunei Giubega | |
Datele extreme ale existenței creatorului: | de la 1831 |
Istoria instituțională/Nota biografică: | Comuna Giubega este înființată prin legea administrativă din 31 martie 1864, desființată în 1930 și reînființată în 1932. A făcut parte din plășile Câmpul (1864-1908), Giubega (1908-1930), Plenița (1932-1950) și din raionul Băilești (1950-1968). A fost constituită din satele Giubega (1864-1930; [2004|1943-1952; 2004]) și Galicea și Giubega (1950-2004), în prezent fiind formată numai din localitatea Giubega. A fost reședință de plasă între anii 1908-1930.
Satul Giubega a fost locuit din cele mai vechi timpuri, în punctul „Măgura Cerbului” fiind găsite morminte aparținând culturii Coțofeni. În anul 1831, moșia Sulari (satul Giugeba) era stăpânită de-a valma de mănăstirea Obedeanu. Prin reforma agrară din 1864 au fost împroprietăriți 2 locuitori, prin cea din 1879, 171 de însurăței, prin cea din 1921, 43 de locuitori, iar în 1945, 11 locuitori. În anul 1892, satul avea o suprafață de 3500 de pogoane arabile, din care 305 pogoane cu vii ale locuitorilor, 5 cârciumi, 8 băcănii și 5 meseriași. Ca instituții se găseau o biserică, fondată în anul 1881, o primărie în 1912, un post de jandarmi rurali, post telefonic, un dispensar și o școală. |
Sursa directă a preluării: | Pretura Plășii Plenița |
Informații despre conținut și structură[modificare | modificare sursă] | |
Cuprinsul pe scurt: | Ordine și circulare provenite de la organele administrative superioare, procese-verbale ale consiliului comunal, bugetele de venituri și cheltuieli, catagrafii, corespondență referitoare la rechiziții pentru armată în timpul celor două războaie mondiale precum și documente privind relațiile agrare sunt o parte din documentele ce constituie fondul de arhivă. Există numeroase documente pe baza cărora se pot reconstitui momente și fapte din istoria comunei cum ar fi stabilirea hotarelor comunei, situația financiară, sănătatea publică, evoluția unor epidemii, demografia cu toate elementele caracteristice, reparația și întreținerea drumurilor și înfrumusețarea comunei. De asemenea, sunt documente referitoare la organizarea și desfășurarea procesului instrucțiunii publice, constituirea și dotarea școlilor comunale și bisericilor. După venirea comuniștilor la putere toate transformările, economice, sociale, politice și culturale din viața satului se oglindesc în documentele de arhivă de la luarea în evidență atât a marii proprietăți private, cât și a micii proprietăți țărănești prin introducerea sistemului de evidență a acesteia–registrul declarațiilor agricole și până la aplicarea legilor și decretelor de expropriere în scopul formării proprietății de tip socialist, precum și multe informații privind apariția și dezvoltarea formelor de asociere în muncă în comun (întovărășirile), G.A.C.-urile și I.A.S.-urile. De fapt, legislația de desființare a proprietății private țărănești era îndreptată, în principal, împotriva locuitorilor înstăriți de la sat categorisiți „chiaburi”. După 1951 informațiile din documente se referă la planificarea sectorului agricol și glorioasele sale realizări, în fapt cifrele fiind cu mult peste realitate. De asemenea, se regăsesc informații edificatoare privind organizarea alegerilor de deputați așa zise democratice. |
Sistem de ordonare: | cronologic pe probleme |