Comuna Râmnicelu, Buzău

Râmnicelu
—  comună  —
Râmnicelu Râmnicelu (România) Poziția geografică
Coordonate: 45°17′N 27°7′E ({{PAGENAME}}) / 45.283°N 27.117°E
Țară	România
Județ	Buzău
SIRUTA	48968
Reședință	Râmnicelu
Componență	Râmnicelu, Colibași, Fotin, Știubei
Guvernare
- primar al comunei Râmnicelu[*]​	Fănel Burlacu[*]​[1] (PSD, 1 noiembrie 2024)
Suprafață
- Total	48,54 km²
Altitudine	86 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	4.726 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	127510
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Râmnicelu Poziția localității Râmnicelu
Modifică date / text

Râmnicelu este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Colibași, Fotin, Râmnicelu (reședința) și Știubei.^[2]

Așezare

Comuna se află pe cele două maluri ale râului Râmnicul Sărat, imediat în aval de municipiul Râmnicu Sărat. Ea este străbătută prin partea sa sudică, de șoseaua națională DN22, care leagă Râmnicu Sărat de Brăila, iar prin cea nordică de șoseaua județeană DJ202, care leagă Râmnicu Sărat de comuna Măicănești (Vrancea; DN23). Din DN22, la Râmnicelu se ramifică DN203P, o scurtă șosea județeană care o leagă de comuna vecină Valea Râmnicului.^[3]

Demografie

Componența etnică a comunei Râmnicelu

     Români (45,3%)

     Romi (40,48%)

     Alte etnii (14,22%)

Componența confesională a comunei Râmnicelu

     Ortodocși (46,4%)

     Penticostali (38,93%)

     Alte religii (0,38%)

     Necunoscută (14,28%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Râmnicelu se ridică la 4.726 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.789 de locuitori.^[4] Cei mai mulți locuitori sunt români (45,3%), cu o minoritate de romi (40,48%).^[5] Din punct de vedere confesional, cei mai mulți locuitori sunt ortodocși (46,4%), cu o minoritate de penticostali (38,93%), iar pentru 14,28% nu se cunoaște apartenența confesională.^[6]

Politică și administrație

Comuna Râmnicelu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Fănel Burlacu[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 1 noiembrie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[7]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	7
	Partidul PRO România	5
	Partidul Național Liberal	2
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Istoric

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Obidiți, făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Obidiți (astăzi, Râmnicelu) și Mărăcinii Grecului, având în total o populație de 771 de locuitori. În comuna Obidiți, funcționau o școală de băieți cu 27 de elevi înființată de stat în 1876, și o biserică datând din 1857.^[8] Restul satelor comunei actuale erau grupate în comuna Ștubeiu, aflată în plasa Grădiștea a aceluiași județ și având o populație totală de 717 locuitori. Comuna Ștubeiu avea o moară cu aburi, o mașină de semănat, două de secerat și patru de treierat; 2 școli și 3 biserici — una la Fotin zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888.^[9]

În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea un singur sat și o populație de 1109 locuitori.^[10] Comuna Știubeiu avea 736 de locuitori.^[11] În 1931, în comuna Obidiți a apărut și satul Ceaușu.^[12]

În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comunele au fost transferate raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul și comuna Obidiți au luat numele de Râmnicelu^[13] și în 1968, comuna Știubeiu a fost desființată și inclusă în comuna Râmnicelu, transferată la județul Buzău. Tot atunci, satul Ceaușu a dispărut ca entitate de sine stătătoare, fiind inclus în satul Râmnicelu.^[14][15]

Monumente istorice

Patru obiective de pe teritoriul comunei Râmnicelu sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice și celelalte două — ca monumente de arhitectură.

Ambele situri arheologice se află în zona satului Știubei. Primul, de la „Movila Săpată”, cuprinde o așezare neolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea î.e.n.), o așezare din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală timpurie din secolele al X-lea–al XI-lea. Celălalt, aflat la movila Panait D. Matei, aflat la 1,6 km sud-sud-est de sat, cuprinde și el o așezare neolitică și una din Epoca Bronzului din aceleași perioade ca primul, precum și o așezare din epoca migrațiilor aparținând culturii Cerneahov (secolul al IV-lea e.n.) și o necropolă medievală timpurie din secolul al XI-lea.

Cele două monumente de arhitectură sunt casa Mănăilă (1920) și casa Dan Stan (1915), ambele în satul Râmnicelu.

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă 
2. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea nr. 290 din 2018. Parlamentul României. 
3. Google Maps – Comuna Râmnicelu (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 5 septembrie 2013. 
4. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
6. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
7. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024. 
8. Lahovari, George Ioan (1901). „Obidiți, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 524–525. 
9. Lahovari, George Ioan (1902). „Ștubeiul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 534&ndsh;535. 
10. Melbert, N., ed. (1925). „Comuna Obidiți”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 624. 
11. Melbert, N., ed. (1925). „Comuna Știubeiu”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 627. 
12. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 322. 15 iulie 1931. 
13. „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 31 octombrie 2012. 
14. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 1 ianuarie 2013. 
15. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 1 ianuarie 2013.