Cornel Penu

Cornel Penu
Informații generale
Data nașterii (78 de ani)
Locul nașterii Galați, România
Înălțime 1,91 m
Greutate 87 kg
Post portar[*]​
Echipa națională
Ani Țară
România România
Palmares
Jocurile Olimpice
Argint Montreal 1976 echipe
Bronz München 1972 echipe
Campionatul Mondial
Aur Franța 1970 echipe
Aur RDG 1974 echipe
Bronz Suedia 1967 echipe
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cornel Penu (n. , Galați, România) este un fost handbalist român, dublu campion mondial în 1970 și 1974. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. Este considerat cel mai mare portar al României.[1]

Carieră

[modificare | modificare sursă]
Cornel Penu, Gheorghe Gruia și Cornel Oțelea prezentând trofeele câștigate (1970)

S-a născut în Galați, dar părinții săi s-au mutat la Buzău când avea trei ani.[1] S-a apucat de handbal și de fotbal la Școala Generală 8 din Buzău, evoluând pe postul de portar de la început, apoi s-a specializat în handbal la Școala Sportivă, sub îndrumarea lui Constantin Căpățână.[2] În paralel cu studiile la Facultatea de Mecanică din Galați a activat la clubul Știința. În anul 1967 s-a transferat la CS Dinamo București. În același an a fost campion mondial de tineret și medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori. Trei ani mai târziu a devenit campion mondial după ce România a trecut la limită, scorul fiind 13–12, de Germania de Est.

La Jocurile Olimpice din 1972 de la München România a trecut de grupele principale pe locul doi și a întâlnit Germania de Est. S-a impus cu scorul 19–16, cucerind medalia de bronz, prima medalie olimpică dintr-o serie de trei pentru handbalul românesc.[3] În 1974 a câștigat al doilea titlu mondial, România învingând din nou Germania de Est. La Jocurile Olimpice din 1976 de la Montreal România a ajuns în finală, dar a pierdut 15–19 cu Uniunea Sovietică și s-a mulțumit cu argintul.

După ce s-a retras din activitate competițională în 1980 a devenit antrenor la echipa națională, iar apoi la Dinamo București. A pregătit și Hidrotehnica Constanta și ASA Buzău. Din 1993 a activat la Marrakech, Maroc, iar apoi a plecat în Franța, la Sedan. După ce s-a pensionat, a continuat să îi antreneze pe copii din cadrul clubului din Sedan.[4]

Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului. În anul 2000 a primit Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Cristian Geambașu (). „Șeful muschetarilor » Cornel Penu la 70 de ani: "Nu mi-a plăcut să pierd. Asta m-a definit mai ales ca sportiv"”. Gazeta Sporturilor. 
  2. ^ „Personalități olimpice din județul Buzău”. Academia Olimpică Română–filiala Buzău. 
  3. ^ Ionuț Tătaru (). „De la Gruia la Stângă - Istoria handbalului românesc la Jocurile Olimpice”. Antena 3. 
  4. ^ „Gazeta l-a regăsit pe marele handbalist Cornel Penu, portar și pictor”. Gazeta Sporturilor. . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Penu, Cornel; Geambașu, Cristian (). Penu. A câștiga. A apăra. A trăi. Buzău: Editgraph. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]