Costache Caragiale

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Costache Caragiale

Costache Caragiale, desen de Stăncescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
dramaturg
pedagog[*]​
traducător
executive[*][[executive (higher level corporate position generally charged with leading or overseeing others)|​]]
theatre manager[*][[theatre manager (person who manages a theatre)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Costache Caragiale (n. 29 martie 1815 – d. 13 februarie 1877) a fost un actor român, dramaturg și profesor de artă dramatică. Tatăl său a fost Ștefan Caragiale, iar mama sa Maria Caragiale, fiica unui negustor din Brașov. A avut doi frați, Luca și Iorgu, precum și două surori Ecaterina și Anastasia.[3]

A studiat actoria cu Costache Aristia la școala deschisă sub auspiciile Societății Filarmonice și și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848.

Și-a făcut debutul la București în 1835, iar 3 ani mai târziu a organizat primul teatru dramatic în Iași (primul Teatru Național din România). În următorii 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai importante teatre naționale ale vremii din Botoșani, Craiova, Iași unde a promovat piesele de teatru ale celor mai talentați dramaturgi romani printre care Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi. În anul 1851 Costache Caragiale este ridicat la rangul de pitar. A predat cursul de declamație și mimică la Conservatorul din București.[4]

În 1850 se întoarce în București și doi ani mai târziu devine cel dintâi director al Teatrului Mare (Național).

A decedat în 1877 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[5]

În 1887 fratele său mai mic, Iorgu Caragiale construiește propriul său teatru în București, iar nepotul său, Ion Luca Caragiale avea să devină cel mai mare dramaturg român.

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
  • Scrieri a lui Costache Caragiale, 1840
  • Epistolă către Grigore Alexandrescu, 1841
  • Leonil sau Ce produce disprețul, 1841
  • O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi, 1844, comedie
  • O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți, comedie
  • Îngâmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt
  • Doi coțcari sau Feriți-vă de răi ca de foc
  • Învierea morților
  • Urmarea coțcarilor
  • Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București, (1852), 1881
  • Teatrul Național în Țara Românească, (1855), 1867

Traduceri, adaptări

[modificare | modificare sursă]
  • Furiosul, 1840

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Costache Caragiale, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale. Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1977, p. 17
  4. ^ Istoria literaturii române. Vol. III. Epoca marilor clasici. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973, p. 306
  5. ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 85.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Dicționarul Enciclopedic Român, ed. Politică, București, 1962-1966

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Costache Caragiale
  • Dicționarul Enciclopedic Român, ed. Politică, București, 1962-1966
 Acest articol biografic despre un actor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!