Covoare transilvănene

Denumirea de covor transilvănean este folosită ca termen de conveniență pentru a desemna un patrimoniu cultural al covoarelor islamice din secolele XV-XVII, în special de origine otomană, care au fost păstrate în bisericile transilvănene. Totalul covoarelor din Transilvania constituie una dintre cele mai mari colecții de covoare anatolice otomane în afara lumii islamice.[1]

Covoare transilvănene reprezentând "Lotto" și "Pasărea" în Mănăstirea Bisericii din Sighișoara, România. Peretele de nord al naosului și corului, 2017

Tipuri de covoare „transilvănene” otomane

[modificare | modificare sursă]

Printre covoarele de perete conservate în Transilvania sunt covoarele clasice turcești ca Holbein, Loto, și așa-numitul „alb” Selendi sau Ushak.[2] Termenul de „covor transilvănean” mai precis se referă la patru tipuri distincte de covoare anatoliene care au supraviețuit în Transilvania.

Covoare cu o singură nișă

[modificare | modificare sursă]
Imagine stânga: Covor de rugăciuni, sec. 18, Muzeul Național, Varșovia
Imagine dreapta: Pieter de Hooch: Portretul unei familii care cântă, 1663, Muzeul de artă Cleveland

Covoarele transilvănene modelate ca și covoare de rugăciuni⁠(d) sunt caracterizate printr-o singură nișă roșie, cu pereți exteriori albi cu o stemă florală curbilinie care poartă diferite tipuri de flori și muguri de flori și granițe de culoare ocru galbene cu forme curbilinii. Câmpurile sunt, de obicei de culoare ocru sau uneori roșie. Un covor de acest tip este descris în pictura lui Pieter de Hoochs din 1663 „Portretul unei familii care cântă”.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Ionescu, Stefano (). Antique Ottoman Rugs in Transylvania (PDF) (ed. 1st). Rome: Verduci Editore. Accesat în . 
  2. ^ Ionescu, Stefano; Biedrońska-Słota, Beata, ed. (). Kobierce anatolijskie z kolekcji Muzeum Narodowego Brukenthala w Sibiu = Anatolian carpets from the collection of the Brukenthal National Museum in Sibiu (în Polish și English). Gdańsk: Muzeum Narodowe. ISBN 9788363185640.