Davit Bek

Davit Bek
Date personale
Născut1669 Modificați la Wikidata
Syunik (historic province)⁠(d), Regatul Armeniei Modificați la Wikidata
Decedat1728 (59 de ani) Modificați la Wikidata
Halidzor⁠(d), Syownik’i marz, Armenia Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieSyunik rebellion[*][[Syunik rebellion (rebellion against the Ottoman Empire)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Davit Bek sau David Beg (în armeană Դավիթ Բեկ, n. 1669, Syunik (historic province)⁠(d), Regatul Armeniei – d. 1728, Halidzor⁠(d), Syownik’i marz, Armenia) a fost un nobil și comandant militar armean și una dintre cele mai proeminente figuri militare ale mișcării armene de eliberare din secolul al XVIII-lea.

După căderea Safevizilor în 1722, Davit Bek a devenit conducător al apărării armenilor locali din provinciile Syunik și Kapan în timpul invaziei turcești otomane și a atacurilor triburilor musulmane locale. [1] Davit a avut succes în a opri expansiunea teritorială a diferite triburi musulmane. În 1727, pentru a opri avansul otoman în regiune, regele Tahmasp al II-lea l-a numit pe Davit guvernator al zonei și i-a dat dreptul să administreze zona ca un principat armean vasal aflat sub control iranian.[2] [3]

În 1726-28, armenii locali, sub conducerea lui Davit Bek, au dus lupte cu armatele turcești la Halidsor și au arătat o valoroasă competență militară, învingându-i cu ușurință pe otomani.[4]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Se cunosc puține lucruri despre viața timpurie a lui Davits.[5] Davit Bek a fost de origine nobilă, provenind din prinții din Chavndour (districtul Kovsakan din sud-estul provinciei Syunik) și a slujit pe valiul (adică viceregele) și pe regele din Regatul Kartli, Vakhtang al VI-lea (Hosaynqoli Han).[1][6]

Cuvântul feudal local Melik sau Meliq (cu sensul de prinț în georgiană și armeană)[7] a desemnat mai multe familii ereditare de nobili armeni care au fost de mult timp recunoscute ca guvernatori ai zonei de către șahii iranieni.[1] În 1722 însă, statul Safevid s-a prăbușit. Numeroase triburi musulmane din zonă se aflau acum în competiție pentru influență în zonă. Apropierea constantă a lui Petru cel Mare spre sudul Caucazului în timpul războiului ruso-persan din 1722-1723, cu o armată masivă de 30.000 de bărbați, a reînviat speranța printre armeni și georgieni că armatele imperiale rusești ar putea ajuta la eliberarea regiunii de sub dominația musulmană.[8] Proasta guvernare musulmană în regiunile Kapan și Artsakh (Karabakh) a făcut ca în cele din urmă Melikii armeni în 1722 să solicite ajutor militar de la regele Vakhtang.[9] [10]

Vakhtang a fost de acord să-i ajute; el l-a trimis pe Davit Bek, unul dintre cei mai capabili ofițeri, împreună cu un număr de 2.000 de soldați armeni.[10] Davit a făcut din Fortul Halidzor baza sa de operațiuni. [10] Cu sprijinul țăranilor și al Melikilor locali, Davit a reușit să apere zonele locuite de armeni de triburile musulmane.[1] Chiar dacă inițial dușmanul principal al lui Davit erau iranienii, el a ajuns curând la concluzia că turcii otomani reprezintă un pericol mult mai mare.[10] În 1727, pentru a opri înaintarea otomană în regiune, regele Tahmasp al II-lea l-a numit pe Davit ca guvernator al zonei și i-a dat dreptul să administreze zona ca un principat armean vasal aflat sub controlul iranian.[2][3]

Încurajați de succesele sale, mulți armeni s-au revoltat împotriva musulmanilor și s-au alăturat armatei lui Davit. Mekikii din Karabah s-au alăturat curând cauzei de eliberare națională, oferind oameni și materiale lui Davit Bek. Avan Yuzbashi, comandant militar din Shusha, care urma să devină unul dintre susținătorii apropiați ai lui Davit Bek, a contribuit cu 2.000 de oameni la efortul de război.

După moartea lui Davit Bek în 1728, comanda zonei a fost preluată de Mkhitar Sparapet[11] Beck.[1]

În cultura populară

[modificare | modificare sursă]

În 1944, la apogeul celui de-al doilea război mondial, filmul istoric biografic David Bek a fost regizat de Hamo Beknazarian cu Hrachia Nersisian în rolul lui Davit Bek.[12] Filmul este bazat pe romanul omonim scris în 1882 de scriitorul Raffi (Hakob Melik Hakobian).[13] În 1978, studiul de film Armenfilm, în asociere cu Mosfilm, a produs un alt film despre eforturile lui Davit Bek și Mkhitar Sparapet, Հուսո աստղ - Steaua speranței, care a fost regizat de Edmond Keosaian.[14] Davit Bek a fost portretizat de actorul georgian Edisher Magalashvili.[15]

Bek a fost subiectul unei opere în trei acte, David Beg, compusă de Armen Tigranian.[16]

Vezi si

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e Adalian 2010, pp. 250-251.
  2. ^ a b Adalian 2010, pp. xlv, 250-251.
  3. ^ a b Nalbandian 1963, p. 23.
  4. ^ Visions of Ararat: writings on Armenia - Page 24, Christopher J. Walker
  5. ^ Bournoutian, George (1997). "Eastern Armenia from the Seventeenth Century to the Russian Annexation" in The Armenian People From Ancient to Modern Times, Volume II: Foreign Dominion to Statehood: The Fifteenth Century to the Twentieth Century. Richard Hovannisian (ed.) New York: Palgrave Macmillan. p. 88. ISBN: 1-4039-6422-X.
  6. ^ Enc.Ir. Georgians in Safavid iran - Rudolph (Rudi) Matthee
  7. ^ Hewsen, Robert. "The Meliks of Eastern Armenia: A Preliminary Study." Revue des Études Arméniennes. NS: IX, 1972, pp. 297-308.
  8. ^ Hewsen, Robert (). Armenia: A Historical Atlas. Chicago: Chicago University Press. pp. 163–165. ISBN 0-226-33228-4. 
  9. ^ Bournoutian. "Eastern Armenia", p. 88.
  10. ^ a b c d Bournoutian 2001, p. 408.
  11. ^ Sparapet a fost un titlu ereditar de comandant suprem al forțelor armate din Armenia antică și medievală. Ea a apărut în secolul al II-lea î.Hr. Yeremian, Suren (1987). "Հայաստանը հելլենիստական դարաշրջանում [Armenia During the Hellenistic Era]". Soviet Armenian Encyclopedia, volume "Soviet Armenia" (in Armenian). Yerevan: Armenian Academy of Sciences. p. 98.
  12. ^ „David Bek - Armenian Cinema”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Harry Butler Weber, George J. Gutsche, P. Rollberg The Modern encyclopedia of Russian and Soviet literature - Page 214 "Raffi's historical novels and his novels on contemporary themes appeared in the pages of the newspaper Mshak (Toiler, 1872-1920), published in Tiflis under the editorship of G. Artsruni (1845-92) ...and David Bek (1881-82)."
  14. ^ Հուսո աստղ - Huso astgh; Звезда надежды - Zveda nadejdi (1978) Informații despre film la: imdb cinemagia arm-cinema.am Arhivat în , la Wayback Machine. youtube russiancinema.ru Arhivat în , la Wayback Machine.
  15. ^ Звезда надежды (фильм) Arhivat în , la Wayback Machine. на сайте «Энциклопедия отечественного кино»
  16. ^ Armen Tigranian - David Beg, Parseghian Records, Давид-Бек (Опера) = Դավիթ Բեկ (օպերա), URSS 1982. discogs.com

Surse

[modificare | modificare sursă]
  • Adalian, Rouben Paul (). Historical Dictionary of Armenia (ed. 2). Scarecrow Press. ISBN 978-0810874503.  Adalian, Rouben Paul (). Historical Dictionary of Armenia (ed. 2). Scarecrow Press. ISBN 978-0810874503.  Adalian, Rouben Paul (). Historical Dictionary of Armenia (ed. 2). Scarecrow Press. ISBN 978-0810874503. 
  • Bournoutian, George A. (). Armenians and Russia, 1626-1796: A Documentary Record. Mazda Publishers. ISBN 978-1568591322.  Bournoutian, George A. (). Armenians and Russia, 1626-1796: A Documentary Record. Mazda Publishers. ISBN 978-1568591322.  Bournoutian, George A. (). Armenians and Russia, 1626-1796: A Documentary Record. Mazda Publishers. ISBN 978-1568591322. 
  • Nalbandian, Louise (). The Armenian Revolutionary Movement: The Development of Armenian Political Parties Through the Nineteenth Century. University of California Press. ISBN 978-0520009141.  Nalbandian, Louise (). The Armenian Revolutionary Movement: The Development of Armenian Political Parties Through the Nineteenth Century. University of California Press. ISBN 978-0520009141.  Nalbandian, Louise (). The Armenian Revolutionary Movement: The Development of Armenian Political Parties Through the Nineteenth Century. University of California Press. ISBN 978-0520009141. 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]