Eszter Mátéfi

Eszter Mátéfi
Informații generale
Nume complet	Eszter Mátéfi
Data nașterii	14 februarie 1966 (58 de ani)
Locul nașterii	Band, R.A. Maghiară, R.S. România
Naționalitate	Maghiară, română
Post	Inter stânga
Cluburi de seniori*
Ani	Club
1981–1991	Mureșul Târgu Mureș
1992–1993	Debreceni VSC
1993–1997	Győri ETO KC
1997–1999	Dunaferr NK
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1985–1993	România	131	(426)
1995–1997	Ungaria	58	(259)
Echipe antrenate
1999–2000	Dunaferr NK (antrenor junioare)
2000–2005	Dunaferr NK (secund)
2003–2008	Ungaria (junioare)
2005	Ungaria (tineret)
2007–2010	Békéscsabai ENKSE
2009–2011	Ungaria
2011–2015	Dunaújvárosi KA (academie de handbal)
2016–2018	Kisvárdai KC (director tehnic)
2018–2020	Dunaújvárosi KA (director tehnic)
Palmares Competitor pentru Ungaria Jocurile Olimpice Bronz Atlanta 1996 (Echipă) Campionatul Mondial Argint Austria și Ungaria 1995 (Echipă)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Eszter Mátéfi (n. Eszter László; 14 februarie 1966, în Band, Regiunea Autonomă Maghiară, R.S. România)^[1] este o fostă handbalistă medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice, în prezent antrenor de handbal.

Carieră

Mátéfi, sportivă de origine maghiară din Transilvania,^[2] și-a început cariera sportivă la CS Mureșul Târgu Mureș, echipă cu care a obținut titlul național în 1988 și două Cupe ale României, în 1987 și 1988.^[3][4] Tot în 1988, handbalista a ajuns cu echipa sa până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, fiind învinsă de Spartak Kiev.^[3]

Remarcându-se la echipa de club, Mátéfi a fost apoi selectată și la echipa națională a României, devenind ulterior căpitanul acesteia, titlu pe care l-a deținut până în 1991. Cele mai bune rezultate obținute cu România au fost locul 4 la Campionatul Mondial din 1993 și locul 5 la Campionatul Mondial din 1986.^[3][5] În total, Eszter Mátéfi a jucat pentru echipa de senioare a României în 131 de partide și a înscris 426 de goluri.^[6]

Eszter Mátéfi în tricoul de antrenor al selecționatei Ungariei.

În 1991, CS Mureșul Târgu Mureș s-a desființat din motive financiare, iar handbalista s-a mutat în Ungaria în ianuarie 1992, după ce a semnat un contract cu clubul Debreceni VSC.^[7] Între 1993 și 1997 a jucat pentru Győri ETO KC și a fost căpitanul acestei echipe.

În 1993 a făcut parte pentru ultima dată din echipa României, cu care a participat la Campionatul Mondial. În 1995 a obținut cetățenia ungară și a devenit eligibilă pentru selecția în echipa Ungariei. La prima sa participare la un turneu major în tricoul Ungariei, Mátéfi a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial din 1995. Un an mai târziu, la Olimpiada de la Atlanta, Eszter Mátéfi a câștigat medalia de bronz. Ea a jucat în toate cele cinci partide și a înscris 35 de goluri.^[7]

În 1997 a părăsit echipa din Győr și s-a transferat la Dunaferr NK, cu care a obținut cele mai mari succese din cariera ei de club: a câștigat cupa și campionatul Ungariei în 1998 și 1999, Cupa EHF în 1998 și Liga Campionilor EHF în 1999.^[8]

În 1998 a obținut diploma de antrenor și, după retragerea din activitatea de handbalistă profesionistă în 1999, Eszter Mátéfi a început să antreneze grupele de juniori la Dunaferr.^[8] Ulterior a fost promovată antrenor secund și a început să antreneze și loturile de junioare, apoi de tineret ale naționalei Ungariei. Primul contract de antrenor principal l-a semnat în 2007, cu Békéscsabai Előre NKSE.^[9] Echipa, care promovase în prima divizie abia în 2006, a avut rezultate foarte bune sub comanda lui Mátéfi și a terminat campionatul ungar pe locul 4 atât în 2009, cât și în 2010, câștigând astfel dreptul de a evolua în Cupa EHF.

Pe 22 iulie 2009 a fost numită antrenor principal al echipei de senioare a Ungariei, înlocuindu-l pe Vilmos Imre în acest post.^[7][10] Mátéfi a rămas în funcție atât la club, cât și la echipa națională până în luna noiembrie 2010, când Beáta Bohus a preluat postul de antrenor la Békéscsaba pentru a o ajuta să se poată concentra doar pe activitatea internațională a selecționatei maghiare.^[11] Totuși, echipa ungară a regresat ușor sub conducerea lui Eszter Mátéfi, terminând pe locul 9 la Campionatul Mondial din 2009 și pe locul 10 la Campionatul European din 2010. Ungaria a fost până la urmă eliminată de Germania în timpul calificărilor pentru Campionatul Mondial din 2011, iar Mátéfi a demisionat pe 12 iunie 2011.^[12]

Mátéfi a continuat să antreneze începând din noiembrie 2011, când a fost numită antrenor principal al recent înființatei academii de handbal din Dunaújváros.^[13] Un an mai târziu, în iulie 2012, ea a preluat echipa de senioare a Dunaújvárosi Kohász KA.^[14] Pe 8 octombrie 2015 a fost înlocuită de antrenorul croat Zdravko Zovko.^[15]

În 2016 a devenit director tehnic la Kisvárdai KC.^[16] În ianuarie 2018 a părăsit echipa,^[17] iar în 2019 fost numită director tehnic al academiei de handbal de la Dunaújváros. A fost concediată în aprilie 2020 din cauza constrângerilor cauzate de măsurile guvernamentale impuse cluburilor în scopul împiedicării răspândirii pandemiei de COVID-19.^[18] Presa maghiară a speculat că motivul real ar fi fost mașinațiuni implicând conducerea academiei și un eventual sponsor.^[18][19]

Palmares

Cu echipe de club

• Liga Națională
  • Câștigătoare: 1988
  • Locul II: 1980, 1987, 1989

• Cupa României:
  • Câștigătoare: 1987, 1988

• Nemzeti Bajnokság
  • Câștigătoare: 1998, 1999

• Magyar Kupa:
  • Câștigătoare: 1998, 1999

• Liga Campionilor EHF:
  • Câștigătoare: 1999
  • Semifinalistă: 1989

• Cupa EHF:
  • Câștigătoare: 1998

Cu echipa națională a Ungariei

• Campionatul Mondial:
  • Medalie de argint: 1995
• Jocurile Olimpice:
  • Medalie de bronz: 1996

Premii individuale

• Cea mai bună marcatoare din Liga Ungară de Handbal: 1994
• Handbalista ungară a anului: 1996

Referințe

1. „Eszter Mátéfi Biography and Olympic Results”. Sports-reference.com. Arhivat din original la 18 aprilie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
2. Kádár, Zoltán (3 martie 2011). „A magyar kispadon érte el élete álmát” [Și-a realizat visul pe banca Ungariei]. Marosvásárhelyi Rádió (în maghiară). manna.ro. Arhivat din original la 25 aprilie 2012. Accesat în 17 iunie 2020. 
3. ^ Constantin Popescu. „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f) 1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la 25 noiembrie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
4. Ferenc-Attila Czimbalmos (18 februarie 2016). „Mózsi Éva és Mátéfi Eszter, a vásárhelyi kézilabda egykori csillagai”. kozpont.ro (în maghiară). Központ. Arhivat din original la 11 iunie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
5. Constantin Popescu. „Recul Parțial (m) - Speranțe (f) 1990-1996” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la 26 septembrie 2020. Accesat în 15 iunie 2020. 
6. „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 60 (poz.483). Accesat în 17 iunie 2020. 
7. ^ „Mátéfi Eszter lett a nőikézi-kapitány” (în maghiară). Origo.hu. 22 iulie 2009. Accesat în 17 iunie 2020. 
8. ^ „Múltidéző – Mátéfi Eszter”. Enciclopedia Olimpică a Ungariei (în maghiară). Nemzeti Sportszövetség. Arhivat din original la 19 iunie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
9. „Mátéfi lett a Békéscsaba edzője”. Dunaferr SE (în maghiară). Handball.hu. 4 iunie 2007. Arhivat din original la 4 iunie 2019. Accesat în 17 iunie 2020. 
10. „Mátéfi Eszter a válogatott élén” (în maghiară). Handball.hu. 22 iulie 2009. Arhivat din original la 23 ianuarie 2021. Accesat în 17 iunie 2020. 
11. „Bohus nyárig a Békéscsaba élén” (în maghiară). Handball.hu. 26 noiembrie 2010. Arhivat din original la 6 decembrie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
12. „Mátéfi Eszter lemondott”. Federația Ungară de Handbal (în maghiară). Handball.hu. 12 iunie 2011. Arhivat din original la 6 decembrie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
13. „Mátéfi Eszter új kihívások előtt”. Agenția Ungară de Presă MTI (în maghiară). Handball.hu. 14 noiembrie 2011. Arhivat din original la 6 decembrie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
14. „Megvan a Dunaújváros edzője” (în maghiară). Handball.hu. 18 iulie 2012. Arhivat din original la 5 decembrie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
15. „Edzőváltás a Kohásznál” (în maghiară). Dunaujvaros.com. 8 octombrie 2015. Accesat în 17 iunie 2020. 
16. „Világklasszisokkal erősített az újonc kézicsapat” (în maghiară). Origo. 15 iunie 2016. Arhivat din original la 10 octombrie 2022. Accesat în 17 iunie 2020. 
17. „Már nem Mátéfi Eszter a Kisvárda edzője” (în maghiară). Nemzeti Sport Online. 25 ianuarie 2018. Accesat în 17 iunie 2020. 
18. ^ Zsolt Várkonyi (21 aprilie 2020). „Hitegették, majd kirúgták Mátéfi Esztert a DKKA-tól” (în maghiară). duol.hu. Arhivat din original la 18 iunie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 
19. „DKKA: furcsa körülmények Mátéfi és több vezető menesztése körül”. nemzetisport.hu (în maghiară). Nemzeti Sport Online. 23 aprilie 2020. Accesat în 17 iunie 2020. 

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eszter Mátéfi

• Statistici la Worldhandball