Eszter Mátéfi | ||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Informații generale | ||||||||||||||||||
Nume complet | Eszter Mátéfi | |||||||||||||||||
Data nașterii | (58 de ani) | |||||||||||||||||
Locul nașterii |
Band, R.A. Maghiară, R.S. România | |||||||||||||||||
Naționalitate | Maghiară, română | |||||||||||||||||
Post | Inter stânga | |||||||||||||||||
Cluburi de seniori* | ||||||||||||||||||
Ani | Club | |||||||||||||||||
1981–1991 | Mureșul Târgu Mureș | |||||||||||||||||
1992–1993 | Debreceni VSC | |||||||||||||||||
1993–1997 | Győri ETO KC | |||||||||||||||||
1997–1999 | Dunaferr NK | |||||||||||||||||
Echipa națională | ||||||||||||||||||
Ani | Țară | Ap | (G) | |||||||||||||||
1985–1993 | România | 131 | (426) | |||||||||||||||
1995–1997 | Ungaria | 58 | (259) | |||||||||||||||
Echipe antrenate | ||||||||||||||||||
1999–2000 | Dunaferr NK (antrenor junioare) | |||||||||||||||||
2000–2005 | Dunaferr NK (secund) | |||||||||||||||||
2003–2008 | Ungaria (junioare) | |||||||||||||||||
2005 | Ungaria (tineret) | |||||||||||||||||
2007–2010 | Békéscsabai ENKSE | |||||||||||||||||
2009–2011 | Ungaria | |||||||||||||||||
2011–2015 |
Dunaújvárosi KA (academie de handbal) | |||||||||||||||||
2016–2018 | Kisvárdai KC (director tehnic) | |||||||||||||||||
2018–2020 | Dunaújvárosi KA (director tehnic) | |||||||||||||||||
Palmares
| ||||||||||||||||||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | ||||||||||||||||||
Modifică date / text |
Eszter Mátéfi (n. Eszter László; 14 februarie 1966, în Band, Regiunea Autonomă Maghiară, R.S. România)[1] este o fostă handbalistă medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice, în prezent antrenor de handbal.
Mátéfi, sportivă de origine maghiară din Transilvania,[2] și-a început cariera sportivă la CS Mureșul Târgu Mureș, echipă cu care a obținut titlul național în 1988 și două Cupe ale României, în 1987 și 1988.[3][4] Tot în 1988, handbalista a ajuns cu echipa sa până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, fiind învinsă de Spartak Kiev.[3]
Remarcându-se la echipa de club, Mátéfi a fost apoi selectată și la echipa națională a României, devenind ulterior căpitanul acesteia, titlu pe care l-a deținut până în 1991. Cele mai bune rezultate obținute cu România au fost locul 4 la Campionatul Mondial din 1993 și locul 5 la Campionatul Mondial din 1986.[3][5] În total, Eszter Mátéfi a jucat pentru echipa de senioare a României în 131 de partide și a înscris 426 de goluri.[6]
În 1991, CS Mureșul Târgu Mureș s-a desființat din motive financiare, iar handbalista s-a mutat în Ungaria în ianuarie 1992, după ce a semnat un contract cu clubul Debreceni VSC.[7] Între 1993 și 1997 a jucat pentru Győri ETO KC și a fost căpitanul acestei echipe.
În 1993 a făcut parte pentru ultima dată din echipa României, cu care a participat la Campionatul Mondial. În 1995 a obținut cetățenia ungară și a devenit eligibilă pentru selecția în echipa Ungariei. La prima sa participare la un turneu major în tricoul Ungariei, Mátéfi a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial din 1995. Un an mai târziu, la Olimpiada de la Atlanta, Eszter Mátéfi a câștigat medalia de bronz. Ea a jucat în toate cele cinci partide și a înscris 35 de goluri.[7]
În 1997 a părăsit echipa din Győr și s-a transferat la Dunaferr NK, cu care a obținut cele mai mari succese din cariera ei de club: a câștigat cupa și campionatul Ungariei în 1998 și 1999, Cupa EHF în 1998 și Liga Campionilor EHF în 1999.[8]
În 1998 a obținut diploma de antrenor și, după retragerea din activitatea de handbalistă profesionistă în 1999, Eszter Mátéfi a început să antreneze grupele de juniori la Dunaferr.[8] Ulterior a fost promovată antrenor secund și a început să antreneze și loturile de junioare, apoi de tineret ale naționalei Ungariei. Primul contract de antrenor principal l-a semnat în 2007, cu Békéscsabai Előre NKSE.[9] Echipa, care promovase în prima divizie abia în 2006, a avut rezultate foarte bune sub comanda lui Mátéfi și a terminat campionatul ungar pe locul 4 atât în 2009, cât și în 2010, câștigând astfel dreptul de a evolua în Cupa EHF.
Pe 22 iulie 2009 a fost numită antrenor principal al echipei de senioare a Ungariei, înlocuindu-l pe Vilmos Imre în acest post.[7][10] Mátéfi a rămas în funcție atât la club, cât și la echipa națională până în luna noiembrie 2010, când Beáta Bohus a preluat postul de antrenor la Békéscsaba pentru a o ajuta să se poată concentra doar pe activitatea internațională a selecționatei maghiare.[11] Totuși, echipa ungară a regresat ușor sub conducerea lui Eszter Mátéfi, terminând pe locul 9 la Campionatul Mondial din 2009 și pe locul 10 la Campionatul European din 2010. Ungaria a fost până la urmă eliminată de Germania în timpul calificărilor pentru Campionatul Mondial din 2011, iar Mátéfi a demisionat pe 12 iunie 2011.[12]
Mátéfi a continuat să antreneze începând din noiembrie 2011, când a fost numită antrenor principal al recent înființatei academii de handbal din Dunaújváros.[13] Un an mai târziu, în iulie 2012, ea a preluat echipa de senioare a Dunaújvárosi Kohász KA.[14] Pe 8 octombrie 2015 a fost înlocuită de antrenorul croat Zdravko Zovko.[15]
În 2016 a devenit director tehnic la Kisvárdai KC.[16] În ianuarie 2018 a părăsit echipa,[17] iar în 2019 fost numită director tehnic al academiei de handbal de la Dunaújváros. A fost concediată în aprilie 2020 din cauza constrângerilor cauzate de măsurile guvernamentale impuse cluburilor în scopul împiedicării răspândirii pandemiei de COVID-19.[18] Presa maghiară a speculat că motivul real ar fi fost mașinațiuni implicând conducerea academiei și un eventual sponsor.[18][19]