Eugène Gigout

Eugène Gigout
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Nancy, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Montmartre[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
organist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]]
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieConservatorul din Paris  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​  Modificați la Wikidata
Profesor pentruEugène-Philippe Bellenot[*]​, Léon Boëllmann[*][[Léon Boëllmann (muzician francez)|​]], André Messager, Henri Lutz[*][[Henri Lutz (compozitor francez)|​]], Isabel Güell y López[*][[Isabel Güell y López (Spanish businessperson and composer (1872-1956))|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugène Gigout (n. , Nancy, Franța – d. , Paris, Franța), a fost un compozitor și organist francez.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Eugène Gigout a avut primul contact cu muzica la catedrala din Nancy, ca membru al corului. A devenit elev la Școala Niedermeyer din Paris începând cu 1857, unde a studiat sub îndrumarea lui Clément Loret și Camille Saint-Saëns. Din 1862, a devenit profesor la această școală, predând teoria muzicală, pianul și orga. În 1911, a succedat lui Alexandre Guilmant la clasa de orgă a Conservatorului din Paris. A fost organist la biserica Saint-Augustin din Paris timp de 62 de ani.

Operele lui Eugène Gigout nu sunt dedicate exclusiv orgii. Printre lucrările sale celebre pentru orgă se numără „Toccata în si minor” și „Scherzo în mi major” din „Dix Pièces pour orgue” din 1890, „Grand Chœur dialogué” (1881), „Cent Pièces brèves dans la tonalité du plain-chant” (1889), „Album grégorien” (1895), „Cent Pièces nouvelles” (1922) și „Poèmes mystiques” (1903).

Stilul său de compoziție este puternic clasic, respectând strict regulile tradiționale ale contrapunctului și armoniei, însă cântul gregorian a fost pentru Gigout o sursă importantă de inspirație în ceea ce privește melodia. Printre elevii săi se numără Maurice Duruflé și Gaston Bélier.

Eugène Gigout este unchiul prin alianță și tatăl adoptiv al compozitorului și organistului Léon Boëllmann.

Eugène Gigout este înmormântat în cimitirul Montmartre împreună cu soția sa, Caroline-Mathilde, născută Niedermeyer (1842-1890), fiica compozitorului Louis-Abraham Niedermeyer, și cu nepotul său, Léon Boëllmann.

  • Eugène Gigout la orgă în 1912
    Eugène Gigout la orgă în 1912
  • Mormântul lui Eugène GIGOUT și a lui Léon BOËLLMANN - Cimitirul Montmartre
    Mormântul lui Eugène GIGOUT și a lui Léon BOËLLMANN - Cimitirul Montmartre
  • Mormântul lui Eugène GIGOUT (medalionul) și a lui Léon BOËLLMANN - Cimitirul Montmartre
    Mormântul lui Eugène GIGOUT (medalionul) și a lui Léon BOËLLMANN - Cimitirul Montmartre

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Eugène Gigout, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Eugène Gigout, International Music Score Library Project, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b „Eugène Gigout”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Eugène Gigout, Musicalics 
  6. ^ „Eugène Gigout”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Eugène Gigout”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Eugène Gigout”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]