Franz Xaver Kappus | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 17 mai 1883 Timișoara, Austro-Ungaria |
Decedat | 9 octombrie 1966 (83 de ani) Berlin, Germania |
Cetățenie | România Germania |
Ocupație | ofițer, jurnalist și scriitor de limba germană |
Limbi vorbite | limba germană[1][2] |
Partid politic | Partidul Liber Democrat |
Activitatea literară | |
Mișcare/curent literar | expresionism |
Opere semnificative | „Die lebenden Vierzehn”, „Der Rote Reiter” |
Influențe | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Franz Xaver Kappus (n. , Timișoara, Austro-Ungaria – d. , Berlin, RDG), a fost un ofițer austriac, jurnalist și scriitor de limba germană, originar din Banat.
Între anii 1903 și 1908, în timp ce era cadet la școala militară din Sankt Pölten, i-a trimis primele sale creații literare poetului Rainer Maria Rilke, fost elev al aceleiași școli militare. Scrisorile lui Kappus către Rilke nu se mai păstrează. În schimb s-au păstrat răspunsurile lui Rilke (două venite din Franța, cinci din Italia, două din Suedia și unul din Worpswede). Aceste zece scrisori au apărut în anul 1929 reunite în volumul Briefe an einen jungen Dichter (Scrisori către un tânăr poet), care au fost reeditate de mai multe ori. În anul 1977 cartea a apărut și în traducere română, la Editura Facla din Timișoara. Traducători au fost Ulvine și Ioan Alexandru, iar postfața a fost semnată de Andreas A. Lillin.
Primele sale încercări literare au fost câteva poezii expresioniste publicate la Timișoara.
Franz Xaver Kappus a fost în Primul Război Mondial ofițer al armatei austro-ungare. A fost inițial ofițer combatant, apoi a fost numit ofițer de presă. Pe întregul parcurs al războiului și-a continuat activitatea literară la ziarul Belgrader Nachrichten (Știrile Belgrădene). În 1918 a fost decorat cu Ordinul Franz Joseph, în grad de cavaler.
În 1918 i-a apărut romanul Die lebenden Vierzehn (Cei paisprezece supraviețuitori), publicat la editura Ullstein & Co din Berlin.
După terminarea războiului, la începutul anilor 1920, Kappus a devenit redactor la ziarul Deutsche Wacht (Straja germană), care și-a schimbat apoi titlul în Banater Tagblatt (Cotidianul bănățean). În același timp colabora la cel mai important ziar din capitala Banatului, Temeswarer Zeitung (Ziarul Timișoarei), dar și la Schwäbische Volkspresse (Presa populară șvăbească).
Cât timp a trăit la Timișoara a publicat mai multe povestiri, schițe și romane. În 1921 a apărut cea mai importantă scriere a sa, nuvela Die Peitsche im Antlitz (Biciul în obraz).
În anul 1922 a apărut romanul său Der Rote Reiter (Călărețul roșu).
În anul 1925, Kappus s-a stabilit la Berlin, unde a publicat numeroase romane de divertisment, fără mari pretenții literare. În 1935, a publicat romanul Brautfahrt um Lena (Pețitorii Lenei), în care revine asupra tematicii românești, prelucrând amintirile sale din Timișoara.
Pornind de la romanul Der Rote Reiter, Kappus a scris scenariul pentru filmul cu același nume, realizat în 1934-1935 de regizorul german Rolf Randolf.
După cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul este cofondator al Partidului Liber-Democrat din Berlin. În ultimul său roman, Flucht in die Liebe (Refugiu în dragoste), Kappus abordează și aspecte ale rezistenței antifasciste.