George Macovescu (n. , Joseni, Berca, Buzău, România – d. , Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania)[4] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.
A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.
Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” [5] și predă la Facultatea de Litere a Universității București.[6] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.
În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.[7]
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.[8]
Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.[9]
Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.[10]
|title=
(ajutor)
|