George Ranetti

George Ranetti
Date personale
Născut	19 octombrie 1875 Mizil, România
Decedat	25 mai 1928 (52 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist sindicalist[*]​ traducător poet politician dramaturg
Limbi vorbite	limba română[1]
Activitate
Pseudonim	Namuna, Romeo, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Kiriak, Napadarjan, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil, Ghiță Delacooperativă, Prințu Ghiță, Contele de Techirghiol, etc.
Limbi	limba franceză
Semnătură
Modifică date / text

George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil — d. 2 mai 1928, București) a fost un scriitor, poet, dramaturg minor, publicist și umorist român, din generația post-junimistă, care a desfășurat o importantă activitate ca gazetar, la reviste precum: „Moftul român” revista înființată de Ion Luca Caragiale, publicațiile „Moș Teacă”, „Zeflemeaua”, revista umoristică Furnica, revista „Greerul” și „România” din Iași.

Biografie

A fost fiul lui Mathei Vasile Ranetti (sau Ranete), avocat, și al soției sale Lina, n. Ioachimescu. Vasile Ranetti a funcționat ca ajutor de primar în Mizil, în administrația Partidului Conservator. George Ranetti a avut un frate, Atanase Ranetti-Picolo (n. martie 1878), care de asemenea a urmat o carieră în presă. George a urmat cursurile Liceului Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, apoi a făcut studii neterminate la Facultatea de Drept a Universității din București. După propria mărturie, a debutat la doisprezece ani, fiind elev în clasa a treia de liceu, sub pseudonimul Rolla în Gazeta Buzăului, "o mică foiță săptămânală", cu un articol de apărare a politicii tatălui său, intitulat Cum am debutat ^[2] A scris din clasa a șaptea , sub pseudonimul Namuna, pentru Adevărul literar (1896-1897). A fost funcționar la poștă, în București. Folosind pseudonimul Tarascon, a publicat primul său volum de versuri umoristice, Dom Paladu, în 1899, reeditat în 1902. A colaborat și la Epoca, Lupta, Pagini literare, Povestea vorbei. Scriitor prolific, dotat cu umor și vervă satirică, scrie texte facile.^[3] George Călinescu scria despre G. Ranetti că "debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă".^[4] A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor, sau Ghiță Delagambrinus.

Volume publicate

• Dom Paladu, [versuri], 1899
• De inimă albastră, 1899
• Strofe și apostrofe, 1900
• Ahturi și ofuri, (cu o prefață de Anton Bacalbașa). 1901
• Eu râd, tu râzi, el râde, București, Editura Socec, 1903
• Franțuzomania , 1904
• Scrisori din Italia, 1904
• Schițe vesele, 1908
• D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele. București, Editura Literară a Casei Școalelor, 1931
• Poezii, 1924
• Domnișoara Miau. Roman pisiologic, București, Cartea Românească, 1926
• Madam Strakinidy , 1928

Piese de teatru

• Romeo și Julieta la Mizil, 1907. Piesa a fost jucată la Teatrul Național din București, în stagiunile 1909-1911.

Note

1. Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
2. Muzeul Național al Literaturii Române. Cum am debutat. [1]
3. "Ranetti, George", entry in the University of Florence, Dipartamento di Lingue e Lettere Neolatine
4. G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. Editura pentru Literatură, București, p. 284

Referințe

• Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altă dată, Vol. IV. Bucharest: Universul, 1936
• George Baiculescu, Georgeta Răduică, Neonila Onofrei, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste). Vol. II: Catalog alfabetic 1907–1918. Supliment 1790–1906, București, Editura Academiei, 1969
• Lucian Boia, "Germanofilii". Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, București, Humanitas, 2010, ISBN: 978-973-50-2635-6
• George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, Editura Minerva, 1986
• George Costescu, Bucureștii Vechiului Regat. Cu numeroase reproduceri fotografice documentare și două planșe cu peste 200 de portrete caricaturale ale oamenilor timpului, București, Editura Universul, 1944, OCLC 606183567
• Ileana-Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Adriana Raliade, Iliana Sulică, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), Volumul III - Catalog alfabetic 1919–1924, București, Editura Academiei, 1987
• Ileana-Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Cornelia Luminița Radu, Adriana Raliade, Iliana Sulică, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), Volumul IV - Catalog alfabetic 1925-1930, București, Editura Academiei, 2003 ISBN: 973-27-0980-4
• Mihail Dragomirescu, Istoria literaturii române în secolul XX, după o nouă metodă. Sămănătorism, poporanism, criticism, București, Editura Institutului de Literatură, 1934
• Victor Eftimiu, Portrete și amintiri, București, Editura Academiei, Editura pentru literatură, 1965
• Nicolae Iorga,
  • Lupta pentru limba romănească — acte și lămurirĭ privitoare la faptele din martie 1906, București, Editura Minerva, 1906
  • Istoria literaturii românești contemporane. II: În căutarea fondului (1890–1934), București, Editura Adevĕrul, 1934
• Nicolae Iorga, Constantin Bacalbașa, Istoria presei românești, București, Editura Adevĕrul, 1922
• Ion Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, București, Editura pentru literatură, 1967.
• Ioan Massoff, Istoria Teatrului Național din București: 1877—1937, București, Alcaly
• Zigu Ornea, Sămănătorismul, București, Editura Fundației Culturale Române, 1998 ISBN: 973-577-159-4
• Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, București, Humanitas, 2011 ISBN: 978-973-50-2954-8

Legături externe

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de George Ranetti

Format:Poporanism