George Vraca

George Vraca
Date personale
Născut25 noiembrie 1896
București
Decedat (67 de ani)
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Elvira Godeanu, George Vraca, Aura Buzescu și V. Valentineanu în Marșul nupțial de Henry Bataille, 1942.

George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor. Spre sfârșitul vieții, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.

Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.[1] A fost laureat al Premiului de Stat (ante 1955).[2] Apoi, ante 1959, a primit titlul de artist al poporului.[3]

„Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ”
— Tudor Arghezi

În tinerețe, George Vraca a făcut parte din echipa națională de rugby.[4]

A decedat în 1964 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.[5]

Roluri în teatru (selectiv)

[modificare | modificare sursă]
dedicatie George Vraca pentru Iorgu Steriu, interbelic
  • Paznicul bătrân, Cocoșul negru - Victor Eftimiu
  • Vancheme, Cafeneaua cea mică - Tristan Bernard
  • Rolsby, Raffles - Hornung și Presbrey
  • Cuțui Ghiță, Tudor Vladimirescu - N. Iorga
  • Roller, Hoții - Friedrich Schiller
  • Karl Mohr Tâlharii - F. von Schiller
  • Regele Franței, Regele Lear - Shakespeare
  • Montazzo, Ruy-Blas - Victor Hugo
  • Unul din seniorii scoțieni, Macbeth - Shakespeare
  • Lysander, Visul unei nopți de vară - Shakespeare
  • Iisus, Iisus - N. Iorga
  • Faust, Faust - J. W. von Goethe
  • Oswald, Strigoii - H. Ibsen
  • Romeo, Romeo și Julieta - Shakespeare
  • Hypolit, Fedra - Racine
  • Prizonierul, Lupii de aramă - A. Maniu
  • Jacques, Cum vă place? - Shakespeare
  • Leonard Charters, Cuceritorul - G. B. Shaw
  • Troilus, Troilus și Cresida - Shakespeare
  • Vaska Pepel, Azilul de noapte - M. Gorki
  • Nae Girimea, D‘ale carnavalului - I.L. Caragiale
  • Hamlet, Hamlet, Shakespeare
  • Oedip, Oedip, Sofocle
  • Maxim de Winter, Rebecca - Daphné du Maurier
  • Etienne Feriand, Îndrăgostita - G. de Portoriche
  • Ezra Mannon și Orin Mannon, Din jale s'a'ntrupat Electra - E. O‘Neill
  • Colonel Pickering, Pygmalion - G. B. Shaw
  • Fernando Gomez, Fântâna turmelor - Lope de Vega
  • Vlaicu, Vlaicu-Vodă - Al. Davilla
  • Horațiu, Fântâna Blanduziei - V. Alecsandri
  • Manole, Meșterul Manole - Laurențiu Fulga
  • Ovidiu, Ovidiu - V. Alecsandri
  • Povestitorul, Primăvara - Aurel Mihale
  • Richard al III-lea, Richard al III-lea - Shakespeare
  • Dr. Tokeramo, Taifunul - Melchior Lengyel

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru acordarea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Române”, artistului George Vraca de la Teatrul Armatei din București, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 28 iunie 1952.
  2. ^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
  3. ^ Revista Teatrul, anul IV, nr. 8, august 1959, p. 74.
  4. ^ Poveste cu parfum interbelic. Legendarul actor George Vraca a jucat în naționala de rugby. Cum a ratat Jocurile Olimpice, 20 februarie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016
  5. ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 285.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Academia R. P. R., Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Dinu Bondi, Valeria Vraca, George Vraca, Editura Meridiane, București, 1967

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice