Gheorghe Constantin | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Nume complet | Gheorghe Constantin | ||
Data nașterii | [1] | ||
Locul nașterii | București, România | ||
Data decesului | (77 de ani)[2] | ||
Locul decesului | București, România | ||
Poreclă | Profesorul | ||
Post | Atacant | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
1946–1949 |
![]() | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1949–1950 |
![]() | ||
1950–1951 |
![]() | ||
1951–1954 |
![]() | ||
1954–1955 |
![]() | ||
1955–1969 |
![]() | 264 | (148) |
1969–1971 |
![]() | ||
Total | 264 | (148) | |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1956–1967 |
![]() | 39 | (12) |
Echipe antrenate | |||
1971–1972 |
![]() | ||
1972–1973 |
![]() | ||
1973–1975 |
![]() | ||
1975–1976 |
![]() | ||
1977–1978 |
![]() | ||
1978–1981 |
![]() | ||
1981–1982 |
![]() | ||
1983–1984 |
![]() | ||
1984–1985 |
![]() | ||
1989–1990 |
![]() | ||
1990 |
![]() | ||
1994 |
![]() | ||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Constantin (n. , București, România – d. , București, România), poreclit „Profesorul”[3] a fost un fotbalist român. Este considerat un simbol al Stelei București.[4]
Constantin a debutat la echipa de tineret a Unirii Tricolor, și, la scurt timp după interzicerea echipei, a semnat cu Venus UCB. Avea să joace un singur an pentru această echipă. A jucat pentru o scurtă perioadă de timp la Avântul Reghin și la CFR Iași, după care a semnat un contract cu Steaua București. A jucat 15 ani la acest club, marcând 149 de goluri. A jucat ultimul an din cariera de profesionist la echipa turcă Kayserispor.
În tinerețe a fost poreclit "Crăcănel" și "Corcodel".[5]
A jucat 39 de meciuri pentru România, marcând 12 goluri. Debutul său în echipa națională s-a produs într-un meci împotriva Serbiei, în care Echipa națională de fotbal a României a fost compusă numai din jucători de la Steaua.
Gheorghe Constantin a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei naționale. O adevărată dramă a constituit-o însă pentru el ratarea unei lovituri de la 11 metri în meciul cu Echipa națională de fotbal a Ungariei din sferturile de finală ale turneului de fotbal de la Jocurile Olimpice de vară din 1964.[6][7][8] Echipa de fotbal a României ajunsese până în sferturile de finală ale Turneului olimpic de fotbal, cea mai bună performanță a fotbaliștilor români la Jocurile Olimpice. În sferturi a întâlnit Ungaria, partida desfășurându-se pe 18 octombrie 1964, la Yokohama. La scorul de 0-0, echipa română a beneficiat de un penalti, executat de Constantin: portarul Ungariei, Antal Szentmihályi l-a apărat însă. Până la final echipa maghiară a revenit și a marcat două goluri, eliminând astfel echipa României (de remarcat că Ungaria a ieșit campioană la fotbal la acea ediție a Jocurilor Olimpice).[9]
După revenirea din Turcia a fost numit antrenor secund la Steaua. A fost antrenor principal în 1973, dar după puțin timp a plecat la Bacău. După Bacău a antrenat și pe FCM Galați, dar în 1978 s-a întors la Steaua. A câștigat Cupa României cu Steaua, dar a plecat la Politehnica Iași. În 1983 a fost numit antrenor al echipei a doua a Stelei, Steaua Mecanică Fină București. După doar un an, a plecat la Gloria Buzău.
Ca jucător:
Ca antrenor:
|title=
(ajutor)
|
|
|