Ioan Bob

Date personale
Ioan Bob

Născut	14 octombrie 1739^[1]^[2]^[3] Orman, România
Decedat	2 octombrie 1830 (90 de ani)^[3] Blaj, Imperiul Austriac
Religie	Biserica Română Unită cu Roma^[4]^[5]
Ocupație	Preot greco-catolic[] diacon catolic[]
Limbi vorbite	limba română limba maghiară limba latină
Funcția episcopală
Sediul	Blaj
Titlul	Episcop de Făgăraș
Perioada	1782-1830
Predecesor	Grigore Maior
Succesor	Ioan Lemeni
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	6 iunie 1784 Blaj
Episcop consacrator	Grigore Maior
Modifică date / text

Ioan Bob (n. 1739, Orman, Cluj – d. 2 octombrie 1830, Blaj) a fost un episcop de Făgăraș și Alba Iulia, cu sediul la Blaj, întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma între 1782-1830.

Biografie

Ioan Bob s-a născut la 25 noiembrie 1739 în localitatea Orman, în comitatul Solnocul Interior, azi în județul Cluj. Părinții săi au fost nobilul român Andrei Bob din Copalnic-Mănăștur și Candida Timandi.

Primele cursuri școlare le-a făcut sub îndrumarea învățătorului reformat comunal, apoi a studiat la Ocna Dej, Giula și Ciumăfaia. La vârsta de 11 ani a trecut la colegiul iezuit din Cluj. De la Cluj a plecat la Blaj, unde a intrat ca novice la călugării bazilieni de la Mănăstirea Sfânta Treime. La școlile din Blaj l-a avut profesor de gramatică pe Petru Iacob.

Întrucât regulile călugărești cerute de episcopul Atanasie Rednic erau prea aspre, nu a depus votul de călugăr. A plecat la reședința iezuiților din Odorheiu Secuiesc, unde a fost administrator între 1765-1769, iar de acolo s-a întors la Blaj, în calitate de administrator al mănăstirii, unde a funcționat până în anul 1773. În același an, deși avea vârsta de 34 de ani, a fost trimis la studii de către episcopul Grigore Maior, la Sâmbăta Mare (în Slovacia de astăzi) unde, în 1774, a absolvit doar cursul de teologie. Bolnav fiind, s-a reîntors la Giula, unde și-a refăcut sănătatea. În 1778 episcopul Grigore Maior l-a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș.^[6]

Episcop

În anul 1782 episcopul Grigore Maior a trebuit să renunțe la episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de Edictul de toleranță religioasă emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul următor: Ignatie Darabant cu 63 de voturi (susținut de călugări), Iacob Aron cu 57 de voturi, Ioan Bob cu 37 de voturi, Filotei Laszlo cu 10 voturi, Andrei Zetkey de la Muncaciu cu 2 voturi, Avram Mehesi Avram 2 voturi, Samuil Micu cu 1 vot și Ieronim Kalnoki 1 vot, în total fiind exprimate 178 de voturi.

La 21 octombrie 1782 împăratul Iosif al II-lea l-a numit episcop pe Ioan Bob, iar papa Pius al VI-lea l-a confirmat episcop. Împăratul Iosif al II-lea l-a preferat pe Ioan Bob în calitate de episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, întrucât era preot de mir și nu călugăr, deși se clasase pe locul al III-lea, după numărul de voturi voturi obținute.

La 6 iunie 1784 a fost consacrat episcop de Grigore Maior, episcopul pensionat.

Pe 30 martie 1792 a adresat împăratului Leopold al II-lea memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae. A ctitorit numeroase biserici greco-catolice, între care Biserica Bob din Cluj, Biserica Sfânta Treime din Cugir, Biserica Bob din Hațeg, Biserica Bob din Mediaș, Biserica Bob din Sebeș, Biserica Bob din Târgu Mureș etc.

În anul 1810 a înființat Vicariatul Silvaniei, cu un rol însemnat în ridicarea culturală a românilor din ținutul Sălajului.^[7]^[8]

Activități filantropice

În timpul foametei din 1815-1818 episcopul Ioan Bob a șters datoriile datornicilor săi din satele din jur, iar în semn de recunoștință aceștia au ridicat Crucea lui Ioan Bob din Blaj, amplasată inițial pe dealul Hula.

Conflictul cu Gheorghe Șincai

Ultimii săi ani de activitate au fost afectați de conflictul cu Gheorghe Șincai, pe care l-a demis din funcția de director școlar pe motiv de alcoolism. Denunțul contra lui Șincai a dus la arestarea acestuia și apoi la plecarea sa în exil.^[9]

Opera

Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb (...) typarit in doao tomuri, in Clus [Cluj], cu typariul Typografii Colegiumului Reformatilor, 1822-1823. Lucrarea are circa 11.000 de cuvinte românești, cărora li se indică și echivalentul latin și cel maghiar, autor fiind însuși episcopul Ioan Bob.
În timpul episcopatului său s-au tipărit diferite cărți de slujbă și de învățătură la Blaj;
- Majoritatea cărților de cult necesare Bisericii Române Unite,
- Manuale didactice (Gheorghe Șincai: Îndreptare către aritmetică, 1785 și Alfavith sau Bucoavnă, 1796),
- Cărți teologice (Samuil Micu; Theologie moralicească sau Bogoslovia, 2 vol., 1796; Theologie dogmatică, și moralicească despre Taine peste tot, 1801, Alte șapte lucrări despre fiecare Taină, 1801-1802; De urmarea lui Hristos^[10] de Thomas a Kempis),
- Însă cea mai importantă din cărțile tipărite în timpul episcopatului său a fost Biblia, cunoscută sub numele de Biblia de la Blaj, din 1795, în traducerea aceluiași Samuil Micu.

Bibliografie

Ioan Chindriș, Un Supplex Libellus Românesc inedit 1783, “Satu Mare. Studii și cercetări”, (Muzeul de Istorie Satu Mare), V-VI, 1981-1982, p. 235-264.
Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 1994.

Note

^ Catholic-Hierarchy.org
^ Ioan Bob, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Ioan Bob, CERL Thesaurus, accesat în 9 octombrie 2017
^ Czech National Authority Database, accesat în 15 mai 2020
^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în 14 octombrie 2020
^ Iacob Popa, Viața și faptele Episcopului Ioan Bob, scrisă la Blaj, în 1889; mss. rom. nr. 301, Biblioteca Academiei Române din Cluj, apud Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii Românești ..., p. 193.
^ Daniel Dumitran, Un timp al reformelor: Biserica Greco-Catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob, Ed. Argonaut, Cluj, 2007, p. 295-296.
^ Bogdan Ilieș, Edificarea bisericii vicariale din Șimleu Silvaniei Arhivat în 24 iulie 2019, la Wayback Machine., în: Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, LV (2016), p. 119.
^ Zenovie Pâclișanu, Contribuții la biografia lui Gheorghe Șincai, Transilvania, 1922, pag. 295-310.
^ În traducerea lui Samuil Micu.