Ioan T. Morar

Ioan T. Morar
Date personale
Născut (68 de ani) Modificați la Wikidata
Șeitin, Arad, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
critic literar[*]​
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan T. Morar (n. , Șeitin, Arad, România) este un scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic din România.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

În 1981 a absolvit ca șef de promoție facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 a devenit redactor al revistelor Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul și Alianța Civică.

Între 1990 și 1991 a fost redactor șef la Varietăți, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Cațavencu. Din toamna anului 2004 este și senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, până în 1996 activând în grupul Divertis. Este realizator și prezentator al emisiunii „Lumea citește!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marsilia, în Franța, funcție în care a rămas timp de un an.[1]

În 2017 a fost "întronizat" paharnic la Chateauneuf du Pape.[2]

Operă

[modificare | modificare sursă]
  • Îmblânzitorul de metafore (Facla, 1981)
  • Vară indiană (Albatros, 1984), premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România
  • Fumul și spada (Cartea Românească, 1989)
  • Șovăiala (Brumar, 2000), premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor
  • Nerușinarea (Brumar, 2003)
  • Lindenfeld (Polirom, 2005), proză
  • Cartea de la capătul lumii: Noua Caledonie - la un pas de Paradis (Polirom, 2007), memorialistică
  • Paloarea (Brumar, 2010), poezie
  • Negru și Roșu (Polirom, 2013) [3]. Tradusă în spaniolă, Negro y rojo, Ed. Xorki, Madrid, 2016. Trad. Joaquin Garrigos
  • Sărbătoarea Corturilor (Polirom, 2016) [4]
  • Șapte ani în Provence (Polirom, 2018) Premiul Special al Uniunii Scriitorilor
  • Fake News in Epoca de Aur (Polirom, 2020) Premiul Scriitorul Lunii Iulie al Uniunii Scriitorilor

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Cartea cu bunici, coord. de Marius Chivu, Ed. Humanitas, 2007
  • Scriitori la poliție, coord. de Robert Șerban, Editura Polirom, 2016

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Ioan T. Morar, fost consul general al României la Marsilia: „Nu toți musulmanii sunt teroriști, dar toți teroriștii din Franța au fost musulmani”, 15 iulie 2016, Lavinia Bălulescu, Adevărul, accesat la 24 iulie 2016
  2. ^ Ioan T. Morar. „Paharnic la Châteauneuf-du-Pape” (PDF). Accesat în Ianuarie 2021.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ Ioan T. Morar pornește prin țară cu romanul „Negru și Roșu“, 4 octombrie 2013, Alexandra Constanda, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
  4. ^ INTERVIU Ioan T. Morar, scriitor: „Scrisul e ca o căsnicie: știi totul despre celălalt, dar abia aștepți să te surprindă“, 23 iulie 2016, Lavinia Bălulescu, Adevărul, accesat la 24 iulie 2016

Legături externe

[modificare | modificare sursă]