Jean-Simon Berthélemy

Jean Simon Berthélemy
Date personale
Nume la naștereJean-Simon Le Bouteux Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Laon, Crown lands of France⁠(d), Regatul Franței[4] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][5][2] Modificați la Wikidata
Paris, Primul Imperiu Francez[6] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[8]
Roma (–)[8]
Paris ()[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiÉcole royale des élèves protégés[*][[École royale des élèves protégés (school in France)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătireNoël Hallé[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jean-Simon Berthélemy (n. , Laon, Crown lands of France⁠(d), Regatul Franței – d. , Paris, Primul Imperiu Francez) a fost un pictor francez de subiecte istorice care a fost însărcinat să picteze tavane alegorice pentru Palatul Luvru, Palais du Luxembourg și alte palate, [9] într-o manieră conservatoare în stil barocului târziu-rococo influențat cumva de neoclasicism.

Biografie

[modificare | modificare sursă]
Bustul lui Denis Diderot și un tânăr
Bacchante culcată cântând la talgere

Berthélemy s-a născut în Laon, Aisne, ca fiu al unui sculptor, Jean-Joseph Berthélemy. S-a pregătit în atelierul lui Noël Hallé⁠(d), profesor la Académie royale de peinture et de sculpture⁠(d) și și-a făcut debutul în anii 1760; după ce a ajuns pe locul doi în 1763, a câștigat Prix de Rome al Académiei în 1767. O comandă timpurie a fost pentru o suită de picturi decorative sub conducerea arhitectului Jean-Gabriel Legendre pentru Hôtel de l'Intendance de Champagne din Châlons-sur-Marne, dintre care artistul a finalizat doar șase uși exterioare, multe dintre ele în maniera lui François Boucher, și a dat restul comenzii unui coleg de la Académie.[10]

Maestrul lui Berthélemy, Hallé, a furnizat caricaturi pentru fabricarea de tapiserii regale la Fabrica de Goblenuri, unde a fost numit inspector în 1770; Berthélemy a fost chemat să realizeze caricaturi și pentru țesători. Moartea lui Etienne Marcel (1783, expusă la École de Chirurgie⁠(d)) a cărei schiță în ulei a supraviețuit, a fost țesută în seria Histoire de France.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Berthélemy a fost un pictor apreciat în vremea sa, ales să se alăture anturajului care însoțea campania lui Napoleon în Italia, unde s-a numărat printre experții cărora le-a fost încredințată sarcina de a selecta operele de artă pentru a fi transferate la Paris în condițiile Tratatului de la Tolentino, din februarie 1797. A murit la Paris. Când două monografii despre Berthélemy au fost publicate în 1979,[11] Philip Conisbee⁠(d), revizuindu-le în The Burlington Magazine,[12] a observat sec: „Două monografii despre Berthélemy sunt exagerate pentru un pictor despre care s-ar fi putut realiza un singur articol substanțial. Sistemul academic francez de educație artistică din secolul al XVIII-lea, susținut de stimulul patronajului bisericesc și al statului, era atât de eficient și riguros încât chiar și un talent mediu putea fi suficient condiționat pentru a produce o serie de picturi de istorie decente, care uneori sunt capodopere minore”.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Jean-Simon Berthélemy (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  2. ^ a b Jean-Simon Berthélemy, Berthélemy, Jean-Simon[*][[Berthélemy, Jean-Simon (encyclopedia article)|​]] 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ „Jean Simon Berthélemy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ RKDartists, accesat în  
  6. ^ „Jean Simon Berthélemy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ RKDartists, accesat în  
  8. ^ a b c RKDartists, accesat în  
  9. ^ de Aldecoa, Christiane (). „L'Aurore et le Crépuscule ou la Brune, deux esquisses retrouvées: Jean-Simon Berthélemy (1743-1811) et les décors de plafonds”. Les Cahiers d'Histoire de l'Art (în franceză). 4: 75–80. ISSN 1763-0894. 
  10. ^ Five remain in situ in the Grand Salon of the Préfecture; one was sold in the Alberto Bruni Tedeschi collection at Sotheby's 21 March 2007 Arhivat în , la Wayback Machine..
  11. ^ Marc Sandoz, Jean-Simon Berthélemy (Paris: Editart Quatre Chemins), and Nathalie Volle, Jean-Simon Berthélemy, peintre d'histoire (Paris: Arthena).
  12. ^ Conisbee, Philip (iunie 1981). „Jean-Simon Berthelemy [and: Jean-Simon Berthelemy; Louis-Jacques Durameau]”. The Burlington Magazine⁠(d). 123 (939): 369. JSTOR 880459.