Mihai Beniuc

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Beniuc.

Mihai Beniuc
Date personale
Născut	20 noiembrie 1907[1] Sebiș, România
Decedat	24 iunie 1988 (80 de ani)[2] București, România[3]
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, psiholog
Limbi vorbite	limba română[2][4]
Partid politic	Partidul Comunist Român
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	Proletcultism
Patronaj	Universitatea din București
Specie literară	Poezie, Proză
Operă de debut	Cântece de pierzanie - 1938
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad – d. 24 iunie 1988, București) a fost poet, prozator și zoo-psiholog român. Mihai Beniuc este cunoscut în general ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România^[5], alături de autori precum Alexandru Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A.E. Baconsky sau Maria Banuș, între alții, urmărind cu mare interes direcțiunile Partidului Comunist Român

A activat, de asemenea, ca zoo-psiholog (specialist în psihologia animalelor) și profesor la Universitatea din Cluj. Mihai Beniuc a fost membru în Partidul Comunist Român din 1945.^[6]

Biografie

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Mihai Beniuc a fost fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară din Arad între 1921-1927, unde Alexandru T. Stamatiad îi este profesor de literaturǎ. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă.^{[7][necesită citare]}

Cariera după 1946

Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul intitulat Un om așteaptă răsăritul și pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în țară și se stabilește la București.

Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist: “Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”^[8]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu.^{[necesită citare]}

Publică în medie câte o carte pe an; își reeditează unele lucrări iar altele îi sunt traduse în străinătate.

În 1965 este înlăturat din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din București.

Mormântul lui Mihai Beniuc în Cimitirul Evanghelic Luteran din București

În ultimii ani de viață se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare și reviste ale epocii.

Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.

Opera

Volume de versuri

• Cântece de pierzanie, 1938
• Cântece noi, 1940
• Orașul pierdut, 1943
• Poezii, 1943, 1952, 1956, 1959, 1960, 1966, 1969, 1973
• Un om așteaptă răsăritul, 1946
• Versuri alese, 1949, 1955
• Steaguri, 1951
• Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej, 1951
• Pe-aici nu se trece!, 1953
• O sama de poeme, 1953
• In frunte comunistii, 1954
• Partidul m-a învățat, 1954
• Mărul de lînga drum, 1954
• Pacala, sluga la primar, 1955
• Trăinicie, 1955
• Azimă, 1956
• Inima bătrînului Vezuv, 1957
• Calatori prin constelatii, 1957
• Cu un ceas mai devreme, 1959
• Cîntecele inimii, 1960
• Materia si visele, 1961
• Culorile toamnei, 1962
• Pe coardele timpului, 1963
• Cu faruri aprinse, 1964
• La vita dalla vita (Viata din viata), 1964
• Colti de stînca, 1965
• Zi de zi, 1965
• Alte drumuri, 1967
• Mozaic, 1968
• Inima-n zale, 1969
• Lumini crepusculare, 1970
• Etape, 1971
• Turn de veghe, 1972
• Arderi, 1972
• Pamînt! pamînt..., 1973
• Focuri de toamnă, 1974
• Ramîne pururi vatra, 1974
• Patrula de noapte, 1975
• Tara amintirilor, 1976
• Dialog, 1977
• Va las ca frunza, 1978
• Glasul pietrelor, 1978
• Elegii, 1979
• Scrieri (1972-1979), 8 vol. (vol. 1 - Drumul poeziei; vol. 2 - Cantece de pierzanie; vol. 3 - Pe coardele timpului. Poezii; vol. 4 - Arderi; vol. 5 - Traduceri; vol. 6 - Poeti si prozatori; vol. 7 - Retrospective si perspective; vol. 8 - Poezii (1973-1978)
• Lupta cu îngerul, 1980
• Apele se revarsa în mare, 1982
• Filon de aur, 1984
• Rugul poeziei, 1985
• Iarna magnoliei, 1986
• Horea: poem dramatic, 1986
• In voia vîntului, 1987
• Vlăsia mea, 1987

Povestiri, nuvele, romane

• Ură personală, 1959
• Pe muche de cuțit, 1959
• Dispariția unui om de rând, 1963
• Explozie înăbușită, 1971
• Aurul regelui Midas, 1977
• Ajun de răscoală, 1979

Eseistică

• Despre poezie, 1953
• Fratia dintre poporul romîn si minoritatile nationale, 1954
• Poezia noastra, 1956
• Mesterul Manole: cronici si studii literare (1934-1957), 1957
• Poezia militanta: eseuri, 1972
• Un batrîn catre un tînar carturar, 1973

Teatru

• In Valea Cucului: comedie în trei acte, 1959
• Intoarcerea: piesa în sapte tablouri, 1962

Traduceri

• Cântec despre oastea lui Igor fiul lui Sveatoslav nepotul lui Oleg, 1951.
• Petőfi Sándor, Un gând mă chinuiește neîncetat. În: Scânteia, nr. 1016 / 5 ianuarie 1948, pag. 3.^[9]
• Poeme/ Gorki ; în româneste de Mihai Beniuc, Anda Boldur, Demostene Botez ... [et al.]; București, Cartea Rusa, 1957
• Sărbătoarea de neuitat/ Ernest Hemingway; București, Editura pentru Literatura Universala, 1966
• Versek: kétnyelvü kiadás / József Attila; București, Editura pentru Literatura, 1967
• Thérèse Desqueyroux - Cuibul de vipere: romane / François Mauriac ; în româneste de Emma si Mihai Beniuc si de Ion Mihaileanu ; pref. de Irina Bădescu; București, Editura pentru Literatură, 1967
• Poèmes/ Guillaume Apollinaire ; [în româneste de Mihai Beniuc]; Bucarest, Les Éditions Littéraires, 1968
• Antologie de poezie neerlandeza: olandeza si flamanda / în româneste de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci si Petre Solomon ; pref. Garmt Stuiveling; București, Minerva, 1973
• Poezii/ József Attila ; București, Albatros, 1975

Psihologie animală

• Invatare si inteligenta la animale: formarea "drumului indirect" la pestele combatant, 1934
• Mediu, preajma, vatra: principii de psihologie animală: studiu în onoarea lui J. von Uexküll la împlinirea a 70 de ani de viata, 1938
• Ce simt si pricep animalele, 1968
• Psihologie animală: comparată și evolutivă, 1970

Memorialistică

• Mihai Beniuc - Sub patru dictaturi. Memorii 1940-1975, Editura: Ion Cristoiu, 1999
• Insemnarile unui om de rand. Pagini de jurnal si memorii (1965-1969-1971, 1974), Editura: MEGA, 2016

Afilieri

• Președinte al Uniunii Scriitorilor din România
• Membru titular al Academiei Române

Distincții

• Ordinul Muncii clasa I (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul creației literare”^[10]
• Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”^[11]
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”^[12]
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[13]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[13]
• Ordinul „23 August” clasa I (23 ianuarie 1978) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”^[14]

Note

1. Mihai Beniuc, Opća i nacionalna enciklopedija 
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
3. „Mihai Beniuc”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014 
4. CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
5. „Canonul literar proletcultist (III) - Fundatia Romania Literara”. Arhivat din original la 14 iulie 2014. Accesat în 30 aprilie 2011. 
6. Wayback Machine (PDF), arhivelenationale.ro 
7. „Mihai Beniuc”. Artline.ro. Accesat în 25 ianuarie 2024. 
8. „Ion Josan: Soarta artei în epoca comunistă: realismul socialist”. Arhivat din original la 21 august 2018. Accesat în 17 decembrie 2015. 
9. Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, București, 1980, pag. 490.
10. Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 225 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” unor scriitori, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 220.
11. Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 181.
12. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 392.
13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
14. Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 7 din 23 ianuarie 1978 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România din 27 ianuarie 1978, art. 2.

Bibliografie

• Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
• Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
• Mihai Beniuc
• Cercul poeților dispăruți - Mihai Beniuc
• Biografie Mihai Beniuc Arhivat în 16 octombrie 2008, la Wayback Machine.

Format:Proletcultism Format:Realism socialist