Mihai Nistor | ||||||||||||
Date personale | ||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Născut | (34 de ani) Podu Iloaiei, județul Iași | |||||||||||
Cetățenie | România | |||||||||||
Ocupație | boxer[*] | |||||||||||
Limbi vorbite | limba română | |||||||||||
Înălțime | 1,83 m | |||||||||||
Greutate | 105 kg | |||||||||||
Țară | România | |||||||||||
Sport | box | |||||||||||
Antrenor | Joel Diaz | |||||||||||
Titluri și realizări | ||||||||||||
Jocuri olimpice | Jocurile Olimpice de vară din 2016 | |||||||||||
| ||||||||||||
Modifică date / text |
Mihai Nistor (n. 5 noiembrie 1990, Podu Iloaiei, județul Iași) este un pugilist român care evoluează în categoria supergrea (+91 kg), campion mondial AIBA Pro Boxing în 2015.
S-a apucat de box la vârsta de 15 ani sub îndrumarea lui Nicolae Chipirog.[1] A continuat la CS Nicolina din Iași cu antrenorul Nicu Chipirog, devenind campion național la cadeți în 2006 și la tineret în 2008.[1] În 2008 a semnat și cu CS Dinamo, dar a suferit o accidentare care l-a ținut pe margine. Foarte dezamăgit, s-a gândit să se retragă din sport și să plece la muncă în Italia, dar a fost convins de Nicolae Cara să vină să se antreneze la SCM Bacău, unde și-a relansat cariera.[2]
În 2010 a devenit pentru prima dată campion național de seniori.[1] A participat la World Combat Games din 2010, unde s-a clasat pe locul doi, după ce a fost învins în finala de Zhang Zhilei, vicecampion olimpic la Beijing 2008. La Campionatul European din 2011 de la Ankara a ajuns în semifinală, trecând de britanicul Anthony Joshua, campion mondial de tineret și viitor campion olimpic la Londra 2012. Totuși, a pierdut cu dublul campion mondial Roberto Cammarelle și s-a mulțumit cu bronzul.[1] După acesta performanță a semnat cu echipa kazahă Astana Arlans din cadrul campionatului semiprofesionist World Series of Boxing (WSB). A dobândit notorietate după ce l-a învins pe dublul campion mondial Clemente Russo și a încheiat sezonul 2012-2013 pe locul unu cu Astana Arlans. În sezonul următor s-a transferat la echipa Italia Thunder.[1]
În 2014 a fost cooptat în AIBA Pro Boxing (APB). A câștigat primele două meciuri cu rusul Magomed Omarov și respectiv marocanul Mohammed Arjaoui.[3] Acesta victorie i-a asigurat calificarea la Jocurile Olimpice de vară din 2016.[4] O luna mai târziu, la Campionatul European de la Samokov, a cucerit a două medalie de bronz după ce a pierdut semifinala cu croatul Filip Hrgovici.[5] În septembrie 2015 a trecut prin KO tehnic de germanul Erik Pfeifer, deținătorul centurii APB la supergrei, și a devenit campion mondial.[6] Totuși, a ieșit din competiție cu ochii tumefiați și a primit interzis de la doctori să participe la Campionatul Mondial de la Doha în luna octombrie.[7]
La începutul anului 2016 s-a despărțit de tehnicianul Relu Auraș și a început să se pregătească cu antrenorul federal Valentin Vrânceanu.[2]
|url=
(ajutor). Libertatea. .[nefuncțională]