Morchella eximia

Morchella eximia
	Genul Morchella, aici M. eximia
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Ascomycota
Subdiviziune:	Pezizomycotina
Clasă:	Pezizomycetes
Ordin:	Pezizales
Familie:	Morchellaceae
Gen:	Morchella
Specie:	M. eximia
Nume binomial
	Morchella eximia; Boud. (1910)
Sinonime
	Morchella conica var. acuminata J. Kickx f. (1867) ; Morchella conica subsp. acuminata (J. Kickx f.) Sacc. (1889) ; Morchella eximia f. schizocostata Jacquet. (1985); Morchella anthracophila Clowez & D.Winkler (2012); Morchella capitata M.Kuo & M.C.Carter (2012); Morchella carbonaria Clowez & Chesnaux (2012); Morchella eximia f. acuminata (J. Kickx f.) Clowez (2012); Morchella eximia f. multiformis Clowez (2012); Morchella septimelata M.Kuo (2012);
	Modifică text

Morchella eximia (Émile Boudier, 1910) din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Morchella^[1]^[2] este o ciupercă comestibilă și saprofită foarte rară. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele trăiește în România și Bucovina de Nord în regiuni montane de peste 1000 m, crescând solitar sau în grupuri mici prin păduri de conifere ușor sau moderat arse, adesea în apropierea albiilor de pâraie și izvoarelor precum pe lângă scurgeri, fiind găsit înmulțit în anul imediat următor al unui incendiu forestier, apărând în număr scăzut și pentru mai multe sezoane după aceea. Mai departe, se dezvoltă uneori pe moloz sau în preajma locurilor vechi de foc. Timpul apariției este din aprilie până în iulie.^[3]^[4]

Taxonomie

Taxonul Morchella conica var. acuminata, creat de botanistul belgian Jean Kickx (1803-1864) deja înainte de 1855, în volumul 1 al operei sale Flore cryptogamique des Flandres, publicată însă de abia postum de fiul lui Jean-Jacques Kicks în 1867,^[5] a fost considerat drept nume incert, deoarece, pe o parte este slab documentat în materialul originar a lui Kickx, iar pe alta, această specie a fost interpretată de micologul francez André Marchand (1916-1988) în trecut (1973) ca o formă a cunoscutei Morchella elata.^[6]

Numele binomial hotărât este Morchella eximia, bazând pe ilustrația detaliată precum descrierea completă a micologului francez Émile Boudier, de verificat în volumul II al operei sale Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif din 1910,^[7] fiind și numele curent valabil (2021).

Micologii francezi Franck Richard Bellanger, Jean-Michel Courtecuisse, Regis Courtecuisse et al. au dovedit că speciile nou descrise, anume Morchella anthracophila Clowez & D.Winkler (2012),^[8] Morchella capitata M.Kuo & M.C.Carter (2012),^[9] Morchella carbonaria Clowez & Chesnaux (2012)^[10] și Morchella septimelata M.Kuo (2012)^[11] reprezintă doar sinonime ulterioare a soiului determinat de Boudier.^[12]

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină eximius, -a, -um=deosebit, excepțional, prodigios),^[13] datorită aparenței ciupercii în primul rând în urma de incendii (forestiere).

Descriere

Corpul fructifer: are o înălțime de 4-10 cm și un diametru de 3-7 cm în cel mai lat punct, conic la sub-conic cu alveole împărțite de 14-22 creste verticale primare și numeroase creste verticale mai scurte secundare precum creste orizontale care traversează, cu un sinus (o cavitate) de aproximativ 1-3 mm adâncime și 1-3 mm lățime precum fiind atașat la tijă. Crestele glabre sau fin pâsloase, turtit aplatizate în tinerețe care devin adesea ascuțite sau erodate odată cu vârsta, sunt inițial ocru-brune până maronii, apoi închis brune până negricioase, iar gropițele alungit verticale cu o suprafață netedă progresează cu timpul în colorit de la roz sau deschis maroniu la măsliniu până brun-măsliniu.
Piciorul: alb cu o lungime de 3,5-10 cm, un diametru de 2-5 cm și o grosime de 1-2 mm, este uneori puțin clavat la bază și evazat ușor până la vârf, având o suprafață poroasă, presărată cu mici granule albicioase și întunecând până la maroniu la exemplarele bătrâne. Pe dinăuntru, tija este albicioasă, sterilă, pubescentă și goală, uneori ușor camerală spre bază.
Carnea: este albicioasă, ceroasă, și un pic cartelată, cu gust savuros și miros plăcut, tipic de zbârciogi.
Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, netezi, cu un conținut omogen și o mărime de (17-) 18–25 (-30) × 10-15 (-20) care sunt colorați brun-gălbui. Ascele cilindrice și hialine (translucide) măsoară 175-275 × 12-25 microni și conțin câte 8 spori fiecare. Parafizele de 100-200 × 5-12,5 microni sunt septate, cilindrice, cu vârfuri subacute sau sub-fusiforme (ocazional doar rotunjite sau sub-clavate) și hialine într-o soluție de 2 % Hidroxid de potasiu. Elementele cilindrice pe crestele sterile cu o dimensiune de 60-200 × 7-18 microni sunt și ele septate, devenind într-o soluție de 2 % Hidroxid de potasiu brune. Hifele terminale sunt în mod normal clavate, rar sub-capitate sau neregulate.
Reacții chimice: nu sunt cunoscute.^[3]^[4]

M. eximia mai tânără

Confuzii

Morchella eximia poate fi confundată ușor cu alte specii de genul Morchella, cu toate comestibile, cum sunt de exemplu Morchella conica,^[14] Morchella costata,^[15] Morchella crassipes,^[16] Morchella deliciosa,^[17] Morchella elata,^[18] Morchella esculenta,^[19] Morchella elatoides Jacquet,^[20] Morchella pragensis,^[21] Morchella rotunda,^[22] Morchella tridentina sin. Morchella frustrata,^[23] Morchella steppicola,^[24] Morchella vulgaris^[25] sau Verpa bohemica.

Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal Gyromitra esculenta (zbârciogul gras), cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal.

Ciuperci asemănătoare

Morchella conica 1
Morchella conica 2
Morchella crassipes
Morchella deliciosa
Morchella elata

Morchella elatoides
Morchella esculenta
Morchella pragensis
Morchella rotunda
Morchella tridentina

Morchella steppicola
Morchella vulgaris
Verpa bohemica
!!!Gyromitra esculenta!!!

Valorificare

Mai întâi trebuie menționat că și acest zbârciog nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care însă se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.^[26]

Morchella eximia este de calitate gastronomică foarte bună ca toate speciile genului. Ea poate fi pregătită ca ciulama,^[27], alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci^[28] sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” , cu carne de vițel sau pui). Acest burete se poate prăji ca un șnițel sau umplut cu carne.^[29]

Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită). Este recomandat, de nu a folosi piciorul, pentru că acesta devine după înmuiere gomos.

Note

^ Index Fungorum
^ Mycobank
^ ^a ^b René Bigeard, Henri Guillemin: „Flore des champignons supérieurs de France, les plus importants à connaître”, Editura E. Bertrand, Chalon-sur-Saône 1913, p. 595
^ ^a ^b Michael Kuo, Damon R. Dewsbury et al.: „Taxonomic revision of true morels (Morchella) in Canada and the United States”, în: „Faculty Research & Creative Activity”, nr 193, p. 25-26
^ Jean Kickx: „Flore cryptogamique des Flandres, vol. 1, Editura Librairie Générale de H. Hoste, Gent 1867, p. 505 (postum) [1]
^ Franck Richard, Jean-Michel Bellanger, Philippe Clowez et al.: „True morels (Morchella, Pezizales) of Europe and North America: evolutionaryrelationships inferred from multilocus data and a unified taxonomy”, în: „Mycologia”, vol. 107, nr. 2, 2015, p. 373
^ Émile Boudier: „Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif”, vol. II, Editura Librairie des Sciences Naturelles”, Paris 1910, p. 108, tab. 208
^ Ph. Clowez & D. Winkler: „Morchella anthracophila”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 126, nr. 3-4, 2012, p. 322
^ M. Kuo & M. C. Carter: „Morchella capitata”, în: „Mycologia”, vol. 104, nr. 5, 2012, p. 1171 - 1
^ Ph. Clowez & R. Chesnaux: „Morchella carbonaria”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 126, nr. 3-4, 2012, p. 326
^ M. Kuo & M. C. Carter: „Morchella septimelata”, în: „Mycologia”, vol. 104, nr. 5, 2012, p. 1171 - 2
^ Franck Richard Bellanger, Jean-Michel Courtecuisse, Regis Courtecuisse et al.: „True morels (Morchella, Pezizales) of Europe and North America: evolutionary relationships inferred from multilocus data and a unified taxonomy”, în „Mycologia”, vol. 107, decembrie 2014, p. 359-382
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 431, ISBN 3-468-07202-3
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 660-661, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 648-649, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1158
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0
^ Morchella elatoides
^ Morchella pragensis
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1151
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 650-651, ISBN 3-405-12081-0
^ Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 40-42, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, 1974, p. 113
^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1
^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 96, ISBN 978-973-50-3475-7
^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 121-122
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 53-57, ISBN 3-453-40334-7

Bibliografie

Michael Beug, ‎Alan E. Bessette, ‎Arleen R. Bessette: „Ascomycete Fungi of North America - A Mushroom Reference Guide”, Editura University of Texas Press, Austin 2014, p. 193-194
Jesús Pérez-Moreno, ‎Alexis Guerin-Laguette, ‎Roberto Flores Arzú: „Mushrooms, Humans and Nature in a Changing World…”, Editura Springer Nature Switzerland AG, Cham 2020, p. 169, ISBN 978- 3-030-37377-1
Richard P. Korf : „A compendium of currently valid names for species”, Editura Marchand, Paris 1985, p. 9, 212, tab. 6, 26
Roger Heim: „Champignons d'Europe: généralités, ascomycètes, basidiomycètes”, Editura Société nouvelle des éditions Boubée, Paris 1984, p. 172, 194, ISBN 978-2-85004-042-9
„Morchella eximia”, în: „Bulletin de la Société botanique du Centre-Ouest-La Mothe”, Editura Garnier, Paris 1931, p. 45 (nr. 22)

Legături externe

Materiale media legate de Morchella eximia la Wikimedia Commons
Morchella eximia, film în limba bulgară
Morchella eximia, mai multe imagini

[1] Index Fungorum

[2] Mycobank

[Bigeard-3] René Bigeard, Henri Guillemin: „Flore des champignons supérieurs de France, les plus importants à connaître”, Editura E. Bertrand, Chalon-sur-Saône 1913, p. 595

[Kuo-4] Michael Kuo, Damon R. Dewsbury et al.: „Taxonomic revision of true morels (Morchella) in Canada and the United States”, în: „Faculty Research & Creative Activity”, nr 193, p. 25-26

[5] Jean Kickx: „Flore cryptogamique des Flandres, vol. 1, Editura Librairie Générale de H. Hoste, Gent 1867, p. 505 (postum) [1]

[6] Franck Richard, Jean-Michel Bellanger, Philippe Clowez et al.: „True morels (Morchella, Pezizales) of Europe and North America: evolutionaryrelationships inferred from multilocus data and a unified taxonomy”, în: „Mycologia”, vol. 107, nr. 2, 2015, p. 373

[7] Émile Boudier: „Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif”, vol. II, Editura Librairie des Sciences Naturelles”, Paris 1910, p. 108, tab. 208

[8] Ph. Clowez & D. Winkler: „Morchella anthracophila”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 126, nr. 3-4, 2012, p. 322

[9] M. Kuo & M. C. Carter: „Morchella capitata”, în: „Mycologia”, vol. 104, nr. 5, 2012, p. 1171 - 1

[10] Ph. Clowez & R. Chesnaux: „Morchella carbonaria”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 126, nr. 3-4, 2012, p. 326

[11] M. Kuo & M. C. Carter: „Morchella septimelata”, în: „Mycologia”, vol. 104, nr. 5, 2012, p. 1171 - 2

[12] Franck Richard Bellanger, Jean-Michel Courtecuisse, Regis Courtecuisse et al.: „True morels (Morchella, Pezizales) of Europe and North America: evolutionary relationships inferred from multilocus data and a unified taxonomy”, în „Mycologia”, vol. 107, decembrie 2014, p. 359-382

[13] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 431, ISBN 3-468-07202-3

[14] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 660-661, ISBN 978-3-440-14530-2

[15] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 648-649, ISBN 3-405-12081-0

[16] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8

[17] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1158

[18] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7

[19] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0

[20] Morchella elatoides

[21] Morchella pragensis

[22] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1151

[23] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 650-651, ISBN 3-405-12081-0

[24] Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 40-42, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, 1974, p. 113

[25] Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0

[26] Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1

[27] Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 96, ISBN 978-973-50-3475-7

[28] Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 121-122

[29] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 53-57, ISBN 3-453-40334-7

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]