Narcis Coman | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Nume complet | Narcis Răduț Coman | ||
Data nașterii | (78 de ani) | ||
Locul nașterii | Giurgiu, România | ||
Înălțime | 1,84 m | ||
Greutate | 81 kg | ||
Post | Portar | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1965-1966 | UTA Arad | 13 | (0) |
1966-1968 | Dinamo Pitești | 46 | (0) |
1968-1970 | Dinamo | 30 | (0) |
1970-1971 | Dunărea Giurgiu | 5 | (0) |
1970-1974 | Steaua București | 31 | (0) |
1974-1976 | SC Bacău | 34 | (0) |
1976-1980 | CS Târgoviște | 69 | (0) |
1980-1981 | Dunărea Giurgiu | ||
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1964-1967 | România U-21 | 3 | (0) |
1967-1978 | România | 12 | (0) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text |
Narcis Coman (n. 5 noiembrie 1946, Giurgiu, România[1]), pe numele real Narciz Răduț Coman,[2] este un fotbalist român retras din activitate. A fost primul portar desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1978.[3][4]
A absolvit Școala Gimnazială nr. 3 din Giurgiu. În al doilea an de liceu a renunțat la studii pentru a se dedica fotbalului.[5]
În 1961 a fost legitimat la Olimpia Giurgiu, la 15 ani, sub îndrumarea lui Marin Anastasovici,[2] iar primul pas spre fotbalul organizat l-a făcut în cadrul Asociației Voința Giurgiu.[6] În 1965 a debutat la UTA, fiind în lotul UEFA de tineret al României,[5] apoi a jucat la FC Argeș, Dinamo, Steaua și Chindia[7]. În Naționala de fotbal a României a jucat pentru prima dată în 1967.[8]
Între 1968 și 1970 a jucat la Dinamo, în 30 de meciuri. A urmat o prezență scurtă la Dunărea Giurgiu și transferul la Steaua București, unde a evoluat patru sezoane (1970-1974).[9]
Pe 5 noiembrie 2021, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Narcis Coman a fost sărbătorit la Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu, prilej cu care a avut loc lansarea volumului Narcis Coman - prin viață, fără mănuși, o biografie a fostului fotbalist, autor Gelu Brebenel (reeditare în Colecția Biblioteca Giurgiuveană, 2021).[10] Prima ediție a fost lansată în 2017.[11]
Este menționat în cartea lui Gabriel Degeratu, jurnalist de televiziune, Fotbal sub Turnul Chindiei, în cel de-al doilea volum, Cei mai frumoși ani, ca fiind un jucător reprezentativ pentru CS Târgoviște și pentru istoria fotbalului târgoviștean.[12]
A evoluat în 214 meciuri în prima ligă și a avut 12 selecții în echipa națională a României.[13]
Narcis Coman a revenit pe terenul de fotbal după 1996, ca antrenor al echipei de juniori a Clubului Dunărea Giurgiu.[14] În 2004 a refuzat oferta primită din Qatar, unde urma să fie antrenor al portarilor. Scopul lui de atunci a fost să promoveze echipa din Giurgiu în Divizia B, ceea ce s-a întâmplat în 2005.[5]
A obținut Cupa României în 1970-1971, cu echipa Steaua.[15]
În 1978 a obținut titlul de fotbalistul român al anului, la 32 de ani, când era portar la CS Târgoviște.[16][17]
Maestru emerit al sportului,[18] este prezent în Enciclopedia Personalităților Hubner Who’s Who.[19]
A fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv“ în 2009[8] și premiat cu diploma de onoare în cadrul Galei Ligii Profesioniste de Fotbal în 2010.[20]
Din anul 2012 Narcis Coman este Cetățean de onoare al municipiului Giurgiu.[21]
„Om de lume, Narcis este iubit de milioane de microbiști, iar prietenii lui sunt atât de mulți că nu-i poți înghesui într-un stadion. Marele portar nu a fost însă un habotnic al fotbalului. El a împletit dăruirea sa pentru acest joc minunat cu viața, cu tot ce e mai frumos în trecerea prin timp a omului. Lui Narcis nu i-au lipsit carafele de Murfatlar și nici fetele frumoase, de-asta i s-a spus că-i un haiduc în fotbalul românesc, dar niciodată nu și-a trădat, din pricina lor, dragostea și dăruirea cedate în totalitate și iremediabil fotbalului. Acest distins sportiv a gustat din cupa marelui succes, dar, spre sfârșitul carierei, și mai cu seamă acum, la vârsta când ar trebui ca toți cei care iubesc fotbalul să-l venereze, printre noi se găsesc și câte unii care-l fac uitat! Eu, unul, sunt mândru că l-am cunoscut pe marele portar Narcis Coman și sunt bucuros că mă pot îmbrățișa cu el ca vechi și neostenit prieten. O carte scrisă despre viața acestui distins sportiv mi se pare prea puțin, dacă mă gândesc la ce a făcut el pentru fotbalul românesc. Dar, oricum, colegul meu - ziaristul și scriitorul Gelu Brebenel - face un gest lăudabil, un gest de recunoaștere a unei stele din sportul românesc! (Dr. Dan Tănăsescu)”[22]
Gabriel Degeratu - Fotbal sub Turnul Chindiei, 3 volume, 2019, ediție revizuită și adăugită
|