Octav Cozmâncă | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (77 de ani) ![]() Mihăileni, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Etnie | români ![]() |
Religie | Biserica Ortodoxă Română[1] ![]() |
Ocupație | politician jurist ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Senator al României ![]() | |
În funcție – | |
Circumscripția | Suceava |
Legislatură | legislatura 2004–2008[*] |
Grup parlamentar | Partidul Social Democrat |
În funcție – | |
executive president în Partidul Social Democrat ![]() | |
În funcție – | |
executive secretary în Partidul Democrației Sociale din România ![]() | |
În funcție – | |
Secretar în Partidul Democrației Sociale din România ![]() | |
În funcție – | |
Partid politic | PSD (–) PDSR (–) FDSN (–) FSN (–) PCR (–) ![]() |
Alma mater | Academia de Studii Economice din București Facultatea de Drept a Universității din București ()[1] |
Modifică date / text ![]() |
Octav Cozmâncă (n. 22 septembrie 1947, satul Talpa, comuna Mihăileni, Botoșani) [2] este un politician român, care a fost președintele executiv al Partidului Social Democrat (PSD) în perioada 2003–2005. Cozmâncă a fost senator în legislaturile 1996-2000, 2000-2004 și 2004-2008, ales în județul Botoșani pe listele PDSR și PSD.[3] În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1996-2000, Octav Cozmâncă a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Kazahstan și Republica Populară Chineză. În legislatura 1996-2000, Octav Cozmâncă a inițiat 18 propuneri legislative din care 14 au fost promulgate lege.
Octav Cozmâncă a fost membru PCR din 1969.[4]
Activitate profesională[5]
În 21 septembrie 2009, Cozmâncă se autosuspendă din Partidul Social Democrat ca urmare a unei scrisori adresate „membrilor și electoratului PSD”, motivând că partidul nu mai e un partid de stânga și că nu are, din aprilie 2005, un lider autentic, fiind condus de „grupuri de interese”[6]. Ulterior, PSD Suceava a anunțat că a decis în unanimitate excluderea din partid a lui Cozmâncă. În perioada comunistă, Cozmâncă a fost șef al sectorului coordonare în cadrul Consiliului de Miniștri (1983-1989) și șef de cadre al CC al PCR.[7]
|title=
(ajutor)
Interviuri