Pantelimon V. Sinadino
| Pantelimon V. Sinadino | |
 Pantelimon V. Sinadino în perioada interbelică | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 iulie 1875 Chișinău |
| Decedat | 1940 Gulag |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României  |
| Ocupație | politician |
| Membru al Sfatului Țării | |
| În funcție 1917 – 1918 | |
| Membru al Dumei de stat a Rusiei țariste | |
| În funcție 1907 – 1917 | |
| Primar de Chișinău | |
| În funcție 1903 – 1904 | |
| În funcție 1905 – 1907 | |
| În funcție 1909 – 1910 | |
| Deputat în Parlamentul României | |
| În funcție 1933 – 1934 | |
| Partid politic | PNL |
| Alma mater | Universitatea Națională Taras Șevcenko din Kiev |
| Profesie | medic |
Modifică date / text  | |
Pantelimon V. Sinadino (n. , Chișinău, Imperiul Rus – d. ) a fost un politician țarist, deputat în Duma de Stat al celei de-a II-a convocări din partea Basarabiei, medic și scriitor. Primar al Chișinăului în anii 1903-1904, 1905-1907 și 1909-1910.
Biografie, familie
[modificare | modificare sursă]
Pantelimon Sinadino s-a născut într-o familie de negustori greci. Bunicul său, Pantelimon I. Sinadino, a fost primar al Chișinăului în perioadele 1837-39 și 1840-42, iar tatăl, Victor Sinadino, cetățean de onoare al Chișinăului, a ctitorit câteva edificii importante în oraș, printre care biserica Sfântul Pantelimon (1891, împreună cu fratele său Ioan și Banca orășenească (în prezent, Sala cu orgă). În perioada 1893-1924, actuala stradă Vlaicu Pârcălab din Chișinău s-a numit ,,strada Victor Sinadino", în onoarea tatălui lui Pantelimon Sinadino.
Activitate
[modificare | modificare sursă]Pantelimon Sinadino își face studiile la Liceul nr. 1 din Chișinău (promoția 1894) și la Universitatea din Kiev (specializându-se în economie, finanțe și medicină).
La 25 aprilie 1903 devine primarul Chișinăului în locul lui Carol Schmidt, care demisionase în semn de protest față de Pogromul de la Chișinău. A ocupat funcția de primar până la 20 ianuarie 1904.
Revine în postul de primar al Chișinăului pe 11 noiembrie 1905, fiind desemnat să dețină acest post pe un termen de patru ani.
La 6 februarie 1907 a fost ales membru al Dumei a II-a de Stat a Rusiei țariste, iar la 14 octombrie același an a fost ales membru pentru Duma de Stat de legislatura a III-a. Per total, Sinadino a activat în Duma rusă din 1907 până în 1917.[1]
La 22 octombrie 1909 a fost ales a treia oară primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia.
In 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for.
La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român.
În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia.
În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României.
A fost arestat la 9 iulie 1940 de NKVD și despre soarta lui de atunci nu se știe nimic.
Soția Xenia și doi copii, Alexandru și Victor, au reușit să se refugieze la București.
Opera
[modificare | modificare sursă]- Chișinăul nostru (1904-06, Amintiri) (manuscris);
- Creditul în Basarabia - Chișinău, 1929;
- Ce este necesar pentru însănătoșirea vieții economice în Basarabia - Chișinău, Tip. Dreptatea, 1916
Despre Sinadino în presa vremii
[modificare | modificare sursă]„Mai rar așa primar. În timpul ședinței de pe 31 decembrie a Dumei din Chișinău s-a întâmplat un lucru mai puțin obișnuit. Membrul Dumei de Stat și fost primar al Chișinăului P.V. Sinadino a declarat că, mânat de un sentiment de omenie, va acoperi din bani proprii acele pagube care, potrivit inspectorilor, au fost pricinuite de funcționarii din conducerea orășenească de pe vremea când Sinadino era primar. Cu toate acestea, el s-a declarat convins că toți funcționarii și-au îndeplinit atribuțiile onest și nu poate fi vorba de vreo delapidare. Duma orășenească a decis să instaleze în sala de ședințe portretul lui P.V. Sinadino.”—Ziarul Россия (Rusia), nr. 1573, 17 ianuarie 1911
„E demn de remarcat maniera plină de-o simpatică simplicitate și afabilitatea naturală cu care d-l Sinadino te primește în apartamentele sale elegante, fapt ce denotă nu numai delicatețe personală, dar adevarată educațiune politică, pe care ești fericit când o poți întâlni și la oameni politici din Regat. ”—Ziarul Basarabia, An. I, nr.2, Piatra Neamț, 29 iunie 1918
Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Iurie Colesnic (). Chișinău: enciclopedie. Chișinău: Editura Museum. ISBN 9789975906166. OCLC 883515156.
- Iurie Colesnic (). Generatia unirii. Chișinău: Museum Cultura. ISBN 9789975128674. OCLC 1064481809.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Primari ai orașului Chișinău Arhivat în , la Wayback Machine. - Departamentul „Memoria Chișinăului” al Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu”
- 10+3 primari ai Chișinăului Arhivat în , la Wayback Machine., vipmagazin.md
| Predecesor: Leopold Siținski |
Primar al Chișinăului 1905 – 1910 |
Succesor: Iulian Levinski |
