Samuil Vulcan | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Blaj, Monarhia Habsburgică |
Decedat | (81 de ani) Oradea, Imperiul Austriac |
Cetățenie | Ungaria |
Religie | Biserica Catolică[1] |
Ocupație | preot catolic[*] catholic eparch[*] episcop catolic[*] |
Funcția episcopală | |
Sediul | Oradea Mare |
Titlul | Episcop de Oradea Mare |
Perioada | 1806 - 1839 |
Predecesor | Ignatie Darabant |
Succesor | Vasile Erdeli |
Cariera religioasă | |
Hirotonire episcopală | 1807 |
Episcop consacrator | Ioan Bob |
Modifică date / text |
Samuil Vulcan (n. 1 august 1758, Blaj, Marele Principat al Transilvaniei – d. 25 decembrie 1839, Oradea) a fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare între 1806 și 1839.
Samuil Vulcan s-a născut la 1 august 1758, în satul Veza, azi încorporat în orașul Blaj, într-o „familie săracă[3] și umilă”.[2] Consacrarea sa episcopală, de Oradea Mare, a fost săvârșită la 25 octombrie 1807 de episcopul Ioan Bob, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj și a fost instalat la 29 iunie 1807, la „sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.”[3]
În anul 1828 a întemeiat liceul românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele. A contribuit la dezvoltarea culturii românilor ardeleni, mai ales prin finanțarea publicării lucrărilor corifeilor Școlii Ardelene.
Pe românii ortodocși din Arad i-a sprijinit să-și aleagă episcop român, în locul celui sârb[4] și i-a ajutat „cu bani proprii”[3] pentru „înființarea Preparandiei din Arad (1812)”.[3]
A fost numit de Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”.
Era poliglot: vorbea „în mod fluent româna, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil și poloneza, precum și limbile clasice: ebraica, latina, greaca.”[3]