Stanisław Fiszer (general)

Stanisław Fiszer (general)
Date personale
Născut1769[1][2][3] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia-Lituania Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani) Modificați la Wikidata
Tarutino⁠(d), Borovsky Uyezd⁠(d), Kaluga Governorate⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Căsătorit cuWirydianna Fiszerowa[*][[Wirydianna Fiszerowa (scriitoare poloneză)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieUniunea Polono-Lituaniană Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
StudiiSzkoła Rycerska[*][[Szkoła Rycerska (school that existed in the Polish-Lithuanian Commonwealth)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Ruso-Polon din 1792
Insurecția lui Kościuszko
Greater Poland Uprising of 1806[*][[Greater Poland Uprising of 1806 (1806 rebellion during the War of the Fourth Coalition)|​]]
Campania din Rusia
Războaiele napoleoniene
Războiul celei de a Doua Coaliții  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiKrzyż Kawalerski Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Kawalerski Orderu Virtuti Militari |​]]
Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stanisław Fiszer, menționat alternativ Stanisław Fischer,[4] (n. 1769, Varșovia, Polonia-Lituania – d. , Tarutino⁠(d), Borovsky Uyezd⁠(d), Kaluga Governorate⁠(d), Imperiul Rus) a fost un general polonez, șef al statului major al Armatei Ducatului Varșoviei.[5]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Era originar dintr-o familie nobiliară germano-polonă din Polonia Mare. A urmat în perioada 1783-1788 cursurile Academiei Nobiliare a Corpului de Cadeți din Varșovia,[6][7] apoi s-a alăturat Diviziei Wielkopolska, fiind repartizat în brigada condusă de generalul Tadeusz Kościuszko.[7] A servit sub comanda generalului în Războiul Polono-Rus din 1792,[8][9] luptând printre altele în luptele din Połonne și Dubienka și fiind avansat la gradul de locotenent. I s-a acordat Crucea de Cavaler al Ordinului Virtuti Militari.[10] La sfârșitul lunii octombrie 1792 căpitanul Fiszer a ajuns la Gdańsk, unde, potrivit lui Szymon Askenazy, trebuia să examineze, din ordinul generalului Dąbrowski, starea fortificațiilor orașului, care urmau să fie folosite în operațiunea de retragere a Armatei Poloneze învinse de Armata Rusă, prin Pomerania Prusacă către Gdańsk, în așteptarea ajutorului militar al Franței Revoluționare.[11] În ianuarie 1793, după invadarea Poloniei Mari de către prusaci, a ajuns deghizat în felcer la Frankfurt pe Odra într-o acțiune de recunoaștere a forțelor militare și pozițiilor armatei prusace care urma să invadeze Polonia.

În timpul Insurecției lui Kościuszko, l-a însoțit ca adjutant pe Kościuszko în Bătălia de la Maciejowice (10 octombrie 1794), unde a fost rănit de o sabie în partea dreapta și apoi a fost luat prizonier.[7][12] Maiorul Fiszer a fost transportat împreună cu Kościuszko și Julian Ursyn Niemcewicz la Sankt Petersburg și încarcerat în Fortăreața Petru și Pavel. A fost singurul prizonier de război care a refuzat să depună mărturie și, din acest motiv, a fost considerat dușman al statului și transportat pe un ger cumplit cu o căruță la Nijni Novgorod. S-a îmbolnăvit în această călătorie și nu și-a recăpătat niciodată sănătatea completă a picioarelor. A fost încarcerat timp de doi ani la Novgorod.[7]

După ce a fost eliberat, a ajuns imediat la Sankt Petersburg, dar, în ciuda lipsei totale de mijloace financiare, a refuzat să primească banii lăsați de Kościuszko. S-a deplasat apoi la Paris,[7] unde a organizat batalioanele din Legiunea Dunării. În iunie 1800, când era deja general de brigadă, a fost luat prizonier în cursul Bătăliei de la Offenburg. A fost deținut mai mult de șase luni în fortăreața Königgrätz până la 1 februarie 1801, când a fost inclus de generalul francez Moreau într-un schimb de prizonieri.[13] După ce și-a recăpătat libertatea, s-a deplasat la Livorno, unde a preluat din nou comanda unei brigăzi și apoi funcția de comandant al infanteriei Legiunii Dunării și a fost numit comandant militar al orașului Livorno. În 1801 a demisionat din armată și a plecat la Paris, unde a urmat studii. A rămas acolo alături de Kościuszko, care i-a făcut cunoștință cu Wirydianna Kwilecka[14] și i-a aranjat închirierea micii moșii Koninko, din apropiere de Poznań, unde s-a stabilit în 1803. S-a căsătorit cu Wirydianna Kwilecka în 1806.[9]

La cererea generalului Dąbrowski a organizat forțele armate din Polonia Mare în vederea pregătirii insurecției din noiembrie 1806.[11] A asediat orașul Gdańsk în fruntea unei brigăzi de infanterie din Corpul X Armată al mareșalului Lefebvre. În 1807 a devenit inspector general al infanteriei, iar în 1808 a fost numit șeful statului major al Armatei Ducatului Varșoviei.[9][11] În doi ani a reorganizat Armata Ducatului[11] și în special unitățile de artilerie. A fost rănit în Bătălia de la Raszyn (19 aprilie 1809),[9] iar la 22 august 1809 i s-a acordat Crucea de Comandor al Ordinului Virtuti Militari.[8]

Începând din 1811 a desfășurat viguros activități de organizare și mobilizare în pregătirea războiului cu Rusia. În 1812 a sprijinit Confederația Generală a Regatului Poloniei.[15] În timpul marșului către Moscova a fost șeful statului major al Corpului V Armată al mareșalului Józef Poniatowski.[11] A luptat în Bătălia de la Borodino și în luptele pentru ocuparea Moscovei.[11] A fost rănit în Bătălia de la Smolensk, apoi la Borodino. În cursul retragerii din Moscova, a fost rănit pentru a treia oară în Bătălia de la Tarutino din 18 octombrie 1812, în lupta cu corpul de armată rus comandat de generalul Aleksandr Osterman-Tolstoi și a murit pe câmpul de luptă.[5][11]

A fost membru al uneia dintre lojele masonice din Gdańsk începând din 1792.[16] Datorită faptului că era scund a fost poreclit Fiszerek.[17]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Stanisław Fiszer, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  2. ^ Stanisław Fiszer, NUKAT 
  3. ^ Stanisław Fiszer, MAK 
  4. ^ Kronika powstań polskich 1794-1944, Varșovia: Wydawnictwo Kronika, , p. 76, ISBN 83-86079-02-9, OCLC 834009097 
  5. ^ a b Czubaty, Jaroslaw (). The Duchy of Warsaw, 1807-1815: A Napoleonic Outpost in Central Europe (în engleză). Bloomsbury Publishing. ISBN 9781472521965. 
  6. ^ Kamilla Mrozowska, Szkoła Rycerska Stanisława Augusta Poniatowskiego (1764-1794), Varșovia, 1961, p. 240.
  7. ^ a b c d e George F. Nafziger, Mariusz T. Wesolowski, Tom Devoe, The Poles and Saxons During the Napoleonic Wars, Emperor's Press, 1991, p. 138.
  8. ^ a b Slownik Historii Polski, Maly slownik historii Polski, 1961, p. 57.
  9. ^ a b c d „Fiszer Stanisław”, Encyklopedia PWN, accesat în  
  10. ^ Krzysztof Filipow, Order Virtuti Militari 1792-1945, Varșovia, 1990, p. 18.
  11. ^ a b c d e f g Alphonse Rabbe, Claude Augustin Vieilh de Boisjolin, Sainte-Preuve, Biographie universelle et portative des contemporains ou Dictionnaire historique des hommes vivants et des hommes morts depuis 1788 jusqu'a nos jours, vol. II, Paris, 1836, p. 1692.
  12. ^ Alex Storozynski, The Peasant Prince : Thaddeus Kosciuszko and the Age of Revolution, St. Martin's Press, New York, 2013, p. 209.
  13. ^ Jarosław Cięciara, Patroni jednostek Wojska Polskiego, vol. 1, Dom Wydawniczy Bellona, 1998, p. 62.
  14. ^ Alex Storozynski, The Peasant Prince : Thaddeus Kosciuszko and the Age of Revolution, St. Martin's Press, New York, 2013, p. 255.
  15. ^ Dziennik Konfederacyi Jeneralnej Królestwa Polskiego. 1812, nr. 18, p. 165.
  16. ^ Stanisław Małachowski-Łempicki, Wykaz polskich lóż wolnomularskich oraz ich członków w latach 1738-1821, w: Archiwum Komisji Historycznej, vol. XIV, Cracovia, 1930, p. 361.
  17. ^ Stanisław Gierszewski (red.), Pomorscy patroni ulic Trójmiasta, Ossolineum, Wrocław, 1977, p. 99.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Polski Słownik Biograficzny, vol. VII
  • Eugeniusz Szulc, Cmentarz ewangelicko-augsburski w Warszawie, Varșovia, 1989.
  • Wirydianna Fiszerowa, Dzieje moje własne i osób postronnych, Londyn, 1975. (Varșovia, 1998).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]