Un hectar de cer | |
Un ettaro di cielo | |
Afișul românesc al filmului | |
Titlu original | Un ettaro di cielo |
---|---|
Gen | film de comedie |
Regizor | Aglauco Casadio |
Scenarist | Aglauco Casadio Tonino Guerra Elio Petri Ennio Flaiano |
Studio | Lux Film (ca Lux) Vides Cinematografica (ca Vides) Cinecittà |
Director de imagine | Gianni Di Venanzo |
Montaj | Gabriele Varriale |
Muzica | Nino Rota |
Distribuție | Marcello Mastroianni Rosanna Schiaffino Carlo Pisacane Silvio Bagolini |
Premiera | 10 iunie 1958 (Brussels International Film Festival) |
Durata | 86 minute a/n |
Țara | Italia |
Locul acțiunii | Emilia-Romagna |
Limba originală | italiană |
Disponibil în română | subtitrat |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Un hectar de cer (titlul original: în italiană Un ettaro di cielo) este un film de comedie italian, realizat în 1958 de regizorul Aglauco Casadio, protagoniști fiind actorii Marcello Mastroianni, Rosanna Schiaffino, Carlo Pisacane și Silvio Bagolini.[1]
Într-un sat îndepărtat, între smârcuri și mlaștini, se ține în fiecare an un târg care atrage un număr bun de vânzători, îmietori și șarlatani. Printre altele, Severino Balestra, un „reprezentant”, care își trăiește viața vânzând cele mai disparate produse, sosește la timp cu camioneta lui. Severino este un tânăr cu suflet deschis, modalități cordiale, înzestrat cu o imaginație fervescentă care sugerează cele mai absurde invenții. Așa că într-o seară îi spune unui grup de bătrâni naivi și simpli, prieteni de-ai săi, că la Roma, o minune a progresului, se vând loturi de cer. Pentru Severino nu contează, este o fantezie ca multe altele, dar bătrânii o iau în serios și decid să cumpere un hectar de cer prin Severino, căruia îi plătesc o sumă modestă. Între timp, naratorul imaginativ o vede din nou pe Marina în sat, care s-a făcut o fată frumoasă, se îndrăgostește de ea, iar ea ajunge să-i accepte atenția.
Bătrânii, acum stăpâni ai unui hectar de cer, abia așteaptă să-l stăpânească și pentru a grăbi acest moment, se hotărăsc să moară. Odată ajunși pe o barcă, porniți în larg, încearcă să se cufunde în apă dar ating fundul, pe de altă parte, găsesc multe anghile, care le permit să-și satisfacă apetitul nesatisfăcut. După aceea trag un pui de somn în aceeași barcă, care rămasă fără ghid, pleacă în derivă pe apă și e amenințată cu naufragiu. Din fericire, Garibaldi, păstrătorul apelor deținute de stat, îi urmărește pe bătrâni și îi salvează de la naufragiu. Severino, cauza involuntară a tuturor necazurilor, și-a pierdut temporar buna dispoziție, dar a doua zi, după ce a primit iertarea prietenilor, își recapătă liniștea obișnuită, în timp ce părăsește satul cu Marina, cu care s-a logodit.