Velma Barfield

Velma Barfield
Date personale
Nume la naștere	Margie Velma Bullard
Poreclă	Grandma of the Death Broker
Născută	29 octombrie 1932[1] Carolina de Sud, SUA
Decedată	2 noiembrie 1984 (52 de ani)[1] Raleigh, Carolina de Nord, SUA
Înmormântată	Comitatul Robeson
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea (injectie letala[*]​)
Număr de copii	2
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Religie	creștinism
Ocupație	criminal în serie[*]​
Activitate
Condamnat pentru	crimă
Număr de victime	6
Pedeapsă	pedeapsa cu moartea
Modifică date / text

Margie Velma Barfield (n. 29 octombrie 1932, Carolina de Sud, SUA – d. 2 noiembrie 1984, Raleigh, Carolina de Nord, SUA) a fost o criminală în serie americană, condamnată pentru o crimă, dar care a mărturisit ulterior șase crime în total. Barfield a fost prima femeie din Statele Unite care a fost executată după reluarea pedepsei cu moartea în 1976^[2], și prima femeie executată de la 1962 încoace.^[3] De asemenea, a fost prima femeie executată prin injecție letală^⁠(d).

Viața și crimele

Velma Barfield s-a născut în Eastover, Carolina de Nord,^[4], dar a crescut în apropiere de Fayetteville. Se spune că tatăl lui Barfield a fost abuziv fizic, iar mama ei, Lillian Bullard, nu intervenea.^[5] Ea a scăpat căsătorindu-se cu Thomas Burke în 1949.^[6] Cuplul a avut doi copii și se spunea că erau fericiți până când Barfield a suferit o histerectomie și a început să aibă dureri de spate.^[5] Aceste evenimente au dus la o schimbare comportamentală în Barfield și, în cele din urmă, la o dependență de droguri.^[5]

Burke a început să bea, iar plângerile lui Barfield s-au transformat în certuri amare.^[5] Pe 4 aprilie 1969, după ce Burke a adormit din cauza alcoolului, Barfield și copiii au părăsit casa, iar când s-au întors, au găsit locuința arsă, iar Burke era mort.^[5][7] În 1970, Barfield s-a căsătorit cu un văduv, Jennings Barfield. La mai puțin de un an de la căsătorie, Jennings a murit pe 22 martie 1971, din cauza unor complicații cardiace.^[8]

În 1974, Lillian Bullard, mama lui Barfield, a prezentat simptome de diaree intensă, vărsături și greață, dar s-a recuperat complet câteva zile mai târziu. La sfârșitul aceluiași an, în timpul sărbătorilor de Crăciun, Bullard s-a îmbolnăvit din nou cu aceleași simptome, și a decedat în spital la câteva ore după ce a fost internată, pe 30 decembrie 1974.^[2]

În 1975, Barfield a fost condamnată pentru șapte fapte de scriere de cecuri fără acoperire și a fost condamnată la șase luni de închisoare. A fost eliberată după ce a executat trei luni din pedeapsă.^[9]

În 1976, Barfield a început să aibă grijă de vârstnici, lucrând pentru Montgomery și Dollie Edwards în Lumberton, Carolina de Nord. Montgomery s-a îmbolnăvit și a murit pe 29 ianuarie 1977. La mai puțin de o lună după moartea soțului său, Dollie a început să prezinte simptome identice celor ale lui Bullard și a decedat pe 1 martie. Barfield a mărturisit ulterior crima lui Dollie Edwards.^[2] Anul următor, Barfield a acceptat o altă slujbă de îngrijitoare, de această dată pentru Record Lee, o femeie de 76 de ani care își fracturase piciorul. Pe 4 iunie 1977, soțul lui Lee, John Henry, a început să acuze dureri intense de stomac și piept, însoțite de vărsături și diaree. A murit la scurt timp, iar Barfield a recunoscut ulterior crima.^[2]

O altă victimă a fost Rowland Stuart Taylor, iubitul lui Barfield și o rudă al lui Dollie Edwards.^[2] Temându-se că acesta descoperise că ea falsifica cecuri pe contul lui, Barfield a amestecat otravă pentru șoareci pe bază de arsenic în berea și ceaiul lui. Taylor a murit pe 3 februarie 1978, în timp ce Barfield „încerca să-l îngrijească pentru a-l aduce înapoi la viață”; o autopsie a descoperit arsenic în organismul lui Taylor.^[2] După arestarea sa, corpul lui Jennings Barfield a fost exhumat și au fost găsite urme de arsenic, o crimă pe care Barfield a negat-o.^[2] Deși a mărturisit ulterior crimele lui Lillian Bullard, Dollie Edwards și John Henry Lee, ea a fost judecată și condamnată doar pentru uciderea lui Taylor.^[2]

Cântărețul și compozitorul Jonathan Byrd este nepotul lui Jennings Barfield și al primei sale soții.

Întemnițare și execuție

Barfield a fost încarcerată la închisoarea centrală din Raleigh, Carolina de Nord, într-o zonă destinată deținuților predispuși la evadare și deținuților cu probleme psihice, deoarece la acea vreme nu exista o zonă destinată femeilor condamnate la moarte și ea era singura femeie condamnată la moarte al statului.^[10][11]

În timpul detenției sale pe coridorul morții, Barfield a devenit o creștină devotată.^[12] Ultimii săi ani au fost dedicați slujirii deținuților, activitate pentru care a primit laude din partea lui Billy Graham.^[13] Implicarea lui Barfield în slujirea creștină a fost suficient de semnificativă încât s-a făcut un efort pentru a obține o comutarea pedepsei la închisoare pe viață.^[5]

Un al doilea motiv al recursului a fost mărturia Dorothy Otnow Lewis, profesoară de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității din New York și o autoritate în domeniul comportamentul violent, care a susținut că Barfield suferea de tulburare de identitate disociativă. Lewis a declarat că a vorbit cu cealaltă personalitate a lui Barfield, „Billy”, care i-a spus că Velma fusese o victimă a abuzului sexual, și că el, Billy, i-a ucis pe agresorii ei. Judecătorul a rămas neconvins.^[14]

După ce apelul lui Barfield a fost respins în instanța federală, ea a cerut avocaților săi să renunțe la un nou apel la Curtea Supremă a Statelor Unite.^[3] Barfield a fost executată pe 2 noiembrie 1984,^[15] la închisoarea Central Prison.^[16] Ea a făcut o declarație înainte de execuție: „Știu că toată lumea a trecut prin multă durere, toate familiile implicate, și îmi pare rău, și vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în acești șase ani.”^[3] Barfield a ales ca ultima masă Cheez Doodles și Coca-Cola.^[3] Barfield a fost înmormântată într-un mic cimitir rural din Carolina de Nord, lângă primul ei soț, Thomas Burke.^[6]

Execuția lui Barfield a stârnit controverse politice, atunci când guvernatorul Jim Hunt, care concura pentru fotoliul de senator în Senatul SUA, a respins cererea de clemență a lui Barfield.^[17][18]

Note

1. ^ Margie Velma Barfield, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017 
2. ^ „Velma Margie Barfield #29”. Office of the Clark County Prosecuting Attorney. Accesat în 16 ianuarie 2008. 
3. ^ Schmidt, William E. (3 noiembrie 1984). „First Woman is Executed in U.S. Since 1962”. New York Times. Accesat în 12 decembrie 2008. 
4. Crimes of the Centuries: Notorious Crimes, Criminals, and Criminal Trials in American History ISBN: 978-1-610-69594-7 p. 59
5. ^ „Death Sentence, a new book by Jerry Bledsoe”. Correction News. North Carolina Department of Correction. Noiembrie 1998. Accesat în 12 decembrie 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
6. ^ „Burial Service Is Held For Executed Woman”. New York Times. 4 noiembrie 1984. Accesat în 12 decembrie 2008. 
7. Vronsky, Peter. Female Serial Killers: How and Why Women Become Monsters, pp. 197–98. Berkley Books, 2007, ISBN: 0-425-21390-0
8. „Velma Barfield”. exhibits.lib.unc.edu. UNC Libraries. Accesat în 13 mai 2022. 
9. „Velma Margie Barfield #29”. clarkprosecutor.org. Accesat în 11 aprilie 2022. 
10. "Death Row for One" (Arhivă). Velma Barfield. Crime Library. Accesat pe 3 martie 2013. "Ca majoritatea statelor, Carolina de Nord nu avea un „coridor” pentru femeile care așteptau să fie executate. Când a fost condamnată, Velma Barfield era singura femeie din stat condamnată de lege. Ea a fost cazată în secția de la închisoarea Centrală pentru cazuri psihice, în special pentru prizonieri agresivi și cei considerați predispuși la evadare."
11. North Carolina Correctional Institution for Women – North Carolina Department of Public Safety (Arhivă)
12. „Death Penalty News”. Death Penalty Information. Office of the Clark County Prosecuting Attorney. 15 decembrie 1997. Accesat în 12 decembrie 2008. 
13. „Graham Praises Woman Executed for Murder”. New York Times. 8 decembrie 1984. Accesat în 12 decembrie 2008. 
14. Nelson, Polly. Defending the Devil: My Story as Ted Bundy's Last Lawyer. 1994, William Morrow, New York. ISBN: 978-0-688-10823-6. p. 153.
15. „Velma Barfield Put to Death –1984 Year in Review – Audio”. UPI.com (în engleză). Accesat în 30 iunie 2022. 
16. „Barfield, Velma B”. North Carolina Department of Correction Public Access Information System. Arhivat din original la 11 aprilie 2009. Accesat în 12 decembrie 2008. 
17. Cohen, Richard M. (13 februarie 1989). „Essay: Politicians, Voters and Voltage”. Arhivat din original la 12 aprilie 2009 – via www.time.com. 
18. „Justice: Handling a Deadly Issue”. Time. 8 octombrie 1984. Arhivat din original la 12 aprilie 2009. Accesat în 27 mai 2010.