Alexandra Sidorovici

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Sidorovici.
Alexandra Sidorovici
Date personale
Născută6 iulie 1906
Constanța, România
Decedată25 august 2000, (94 de ani)
București, România
Căsătorită cuSilviu Brucan
CopiiAnca, Vlad Silviu și Dinu[1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieIudaism
Ocupațieuniversitară[*]​ Modificați la Wikidata
Acuzator public la “Tribunalul poporului”
În funcție
1945 – 1946
Deputată de București în Marea Adunare Națională
În funcție
1946 – 1952
Secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului
În funcție
1948 – 1958
Șef de catedră la catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București
Deputată de București în Marea Adunare Națională
Partid politicPartidul Comunist din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandra Sidorovici (n. 1906, Constanța – d. 2000, București) a fost o politiciană comunistă română.

Activitate politică

[modificare | modificare sursă]

Alexandra Sidorovici a fost acuzator la “Tribunalul poporului” (1945-1946) în procesele intentate unor reprezentanți ai elitei politice și culturale românești („lotul ziariștilor fasciști” ) și „criminalilor de război din Transnistria”). Printre cei 14 jurnaliști și intelectuali incluși în „lotul ziariștilor fasciști” [2]se regăseau Pan M. Vizirescu, Pamfil Șeicaru (directorul ziarului Curentul), Stelian Popescu (directorul ziarului Universul), cunoscutul poet și gânditor naționalist Nichifor Crainic și Radu Gyr, comandant legionar, șeful regiunii Oltenia, poet legionar, fost director al Teatrelor în 1940-1941, pe care Alexandra Sidorovici împreună cu Const. Vicol, Ion D. Ioan și Avram Bunaciu i-au acuzat că „prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acțiunea lor la susținerea unui regim odios și a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”. Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu (amândoi în contumacie) au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic (arestat ulterior în 1948) și Stelian Popescu (în contumacie) – muncă silnică pe viață. Restul a primit condamnări între 12 și 20 de ani.[3].

A fost apoi deputată de București în Marea Adunare Națională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. În 1950, Alexandra Sidorovici era conferențiar, adjunct șef de catedră la catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București.[4]

În 1971, Alexandra Sidorovici a fost decorată cu Ordinul 23 August.[5] Alexandra Sidorovici a fost membră PCR/PMR din 1936.[6]

Familie

[modificare | modificare sursă]

A fost soția lui Silviu Brucan, politician comunist român, diplomat și important critic al regimului lui Nicolae Ceaușescu. Au avut împreună trei copii.

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[7]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[8]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ ro Profetul Brucan, incinerat
  2. ^ Ilie Oană 2003, p.430
  3. ^ "Ziariștii fasciști", în boxa acuzaților
  4. ^ Pagini de istorie din anul 1950, Universul Energiei. Accesat la 22 ianuarie 2014
  5. ^ Systems, Indaco, Autentificare - Lege5.ro (în Romanian), lege5.ro 
  6. ^ Sidorovici Alexandra | www.ilegalisti.ro, www.ilegalisti.ro 
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 393.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 626.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Ilie Oană - Tribunalul Poporului - instrument al justiției proletare, Muzeul Național de Istorie a României XV,I 2003, București
  • Alexandra Sidorovici, Silviu Brucan, America văzută de aproape, București, Editura Tineretului, 1962.
  • Alexandra Sidorovici, Silviu Brucan, Amerika aus nächster Nähe, Jugendverlag, 1963 - 274 pagini