Anatol Vieru

Anatol Vieru
Date personale
Nume la naștere	Adolf Grünberg
Născut	8 iunie 1926[1][2][3][4] Iași, România
Decedat	8 octombrie 1998 (72 de ani)[2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor teoretician al muzicii[*]​ cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba română[5][6]
Activitate
Studii	Conservatorul din Moscova[*]​
Gen muzical	operă muzică instrumentală muzică clasică
Premii	Premiul Herder (1986)
Modifică date / text

Anatol Vieru (n. 8 iunie 1926, Iași, România – d. 8 octombrie 1998, București, România) a fost un compozitor român de origine evreiască,^[7] pedagog și teoretician al muzicii românești clasice a secolului al XX-lea.

Studii

Vieru studiază muzicologia și compoziția la Conservatorul de Muzică din București (1946 - 1949) cu profesorii Leon Klepper, Paul Constantinescu și Constantin Silvestri. Ulterior își continuă studiile la Conservatorul din Moscova (1951 - 1954) cu muzicianul și compozitorul armean Aram Haciaturian. În 1978 își susține, în Cluj, teza de doctorat în muzicologie De la moduri, spre un model al gândirii muzicale intervalice.

Activitate didactică

A fost cadru didactic la catedra de orchestrație și mai târziu la catedra de compoziție ale Conservatorului din București, unde a parcurs toată ierarhia universitară. A fost invitat să susțină lecții și conferințe la universități din SUA, Canada, Israel, Geneva etc.

Activitate artistică

Lucrări muzicale

Anatol Vieru a compus peste 120 de lucrări de toate genurile, între care șapte simfonii, opt cvartete pentru coarde, numeroase concerte și piese de muzică corală, cu sau fără orchestră, și multă muzică de cameră.

Simfonii

• no.1 ‘Oda tacerii’ [Ode to Silence], 1967;
• no.2, 1973;
• no.3 ‘La un cutremur’ [Earthquake Sym.], 1978;
• no.4, 1982;
• no.5 (M. Eminescu), chorus, orch, 1984–5;
• no.6 [Exodus], 1989;
• no.7 ‘Anul soarelui calm’ [The Year of the Silent Sun], 1992–3

Cvartete

• no.1, 1955,
• no.2, 1956;
• no.3, pentru soprană si cvartet de coartde 1973;
• no.4, 1980;
• no.5, 1982;
• no.6, 1986;
• no.7, 1987;
• no.8, 1991

Muzică de film

• Gelozia, bat-o vina! (1954)
• Mingea (1959)
• Când primăvara e fierbinte (M. Saucan), 1960;
• Ciucurencu (E. Nussbaum), 1964;
• Procesul alb (I. Mihu), 1965;
• Brâncuși la Târgu-Jiu (Nussbaum), 1966;
• Soarele negru (S. Popovici), 1968;
• Felix și Otilia (1972)
• 100 de lei (1973) – versiunea integrală (necenzurată)
• Marele singuratic (1977)
• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)
• Surorile (1984)
• Anotimpul iubirii (1987)
• Iacob (1988)

Muzică pentru cor

• Mierla lui Ilie Pintilie (cant.), 1949;
• Miorița (oratoriu), 1957;
• Cantata anilor lumină (pe versuri de Nina Cassian), 1960;
• Scene nocturne (pe versuri de Federico García Lorca), 2 coruri, 1964;
• Vocale (pe versuri de Giuseppe Ungaretti), cor feminin, 1963;
• Clepsidra II , 1971;
• Fratele cel sărac ( pe text de Ion Neculce), 1993;
• Daniil, 1994;
• In marea apusului, 1998

Diverse

• • Muzica pentru Bacovia si Labis 1959–63:
  1. Lupta contra inerției - The Struggle against Inertia,
  2. Nocturne și rezonanțe - Nocturnes and Resonances of Bacovia
  3. Destinderi - Truces
  • Discul lui Newton 1972;
  • 4 unghiuri din care am văzut Florența, 1973;
  • Cântec arhaic de dragoste:
  1. I. Sage mir an, 1985
  2. II. O that you were a Brother to Me, 1987
  3. III. Siehe, du bist schön, 1985
  4. IV. Fă-mă precum o pecete, 1989
  5. V. Ja nartsis saronskij, 1987;
  • Poveste, 1993;
  • Archipelagos, 1994;
  • Dechanson (T. Tzara), 1995;
  • Questions et responses (P. Celan, P. Solomon), 1995;
  • Iarba ochilor tăi (Celan), 1997
  • Suita în stil vechi, 1945;
  • Dansuri simfonice, 1952;
  • Concert pentru orchestră, 1954–5;
  • Concert pentru flaut, 1958;
  • Simfonia de cameră, 1962;
  • Concert pentru violoncel, 1962;
  • Jocuri , 1963;
  • Concert pentru vioara, 1964;
  • Clepsidra I, 1968–9;
  • Muzeu muzical,1968;
  • Ecran, 1969;
  • Concert pentru clarinet, 1975;
  • Sinfonietta, 1975;
  • Concert pentru vioara, violoncel și orchestră, 1979;
  • Sinfonie concertantă, violoncel și orchestră, 1987;
  • Narration II, 1985;
  • Memorial, 1990;
  • Psalm, 1993;
  • Concert pentru pian ‘Caleidoscop’, 1993;
  • Malincolia furiosa 1994;
  • Hibernal, 1995;
  • Concert pentru flaut nr.2 1996;
  • Concert pentru chitară, 1996;
  • Musik, 1996;
  • Elegia II, 1998
  • Clarinet Quintet, 1957;
  • Kammersymphonie, 1962;
  • Trepte ale tăcerii, 1966;
  • Nautilos, 1969;
  • Sita lui Eratostene 1969;
  • Nașterea unui limbaj 1971;
  • Mozaicuri 1972;
  • Iosif și frații săi 1979;
  • Scoica 1982;
  • Double Duos, 1983;
  • Ma–jo–r , 1984;
  • Metasaks, (1984);
  • Soroc I, 6 studii, 1984;
  • Soroc II, 1984;
  • Sonata pentru vioară și violoncel
  • Diaphonie, 1987;
  • Trânta, 1987;
  • Epistolaire, 1988;
  • Multigen, 1988;
  • Giusto, 1989;
  • Verset 1989;
  • Cvartet de saxofoane
  • Sax-Vier 1991;
  • Trio microtonic, 1992;
  • Feuerwerk, flute, violin, vibraphone, 1994;
  • Craciun, 1994;
  • Canto, 1995;
  • Couple, 1995;
  • Duo leggiero, 1995;
  • Rubato, oboe, percussion, 1995;
  • Toccatina, 1995;
  • Chanson de geste, 1996;
  • Gruss, 1996;
  • Masca 1996;
  • Canon und Fuge,1997;
  • Elegia I, 997;
  • Et in Arcadia ego, 1997;
  • Posviascenie, 1997;
  • Trio, 1997
  • Centaurus, 1998
  • Din lumea copiilor , 8 miniaturi pentru pian, 1958;
  • Sonata, cello, 1963, arr. cello, perc (1977);
  • Narration, orga, 1973;
  • Piano Sonata, 1976;
  • Pelinarium,1986;
  • Dar I , 1988;
  • Dar II, 1989;
  • Design-Dasein, 1993;
  • Piano Sonata, 1994;
  • Ritmuri, 1994;
  • Adio, 1996;
  • Eppur si muove, 1996;
  • Sandu, 1996;
  • Schöntok, 1996;
  • Capriccio, 1997;
  • Voeu, 1997

A compus, de asemenea, operele Iona, după Marin Sorescu, Praznicul calicilor, după Mihail Sorbul, Ultimele zile, ultimele ore, dupa Pușkin și Bulgakov, și Telegrame - teme și variațiuni, după I.L. Caragiale și un Cântec pentru Stalin.

Literatură de specialitate

Ca muzicolog, este autor a numeroase studii și volume, dintre care se disting următoarele două lucrări: Cartea Modurilor și Cuvinte despre sunete.

Premii și distincții

• Premiul de compoziție George Enescu (1946 - București)
• Premiul Reine Marie-José pentru Concertul pentru violoncel și orchestră (1962 - Geneva)
• Premiul Fundației Koussevitzky (1966 - Washington)
• Premiul Academiei Române (1967 - București)
• Premiul Herder (1986), pentru întreaga activitate componistică, muzicologică și teoretică.
• Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1996)

Note

1. Anatol Vieru, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
2. ^ „Anatol Vieru”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 17 octombrie 2015 
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
4. Anatol Vieru, Brockhaus Enzyklopädie 
5. CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
6. IdRef, accesat în 5 martie 2020 
7. „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 2 august 2017. Accesat în 18 august 2014. 

Legături externe

• Site-ul Comunității Evreiești din România: Realitatea evreiască - Personalități Arhivat în 27 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Șerban Nichifor: Introducere în creația lui Anatol Vieru, in volumul ANATOL VIERU - O viață dedicată muzicii, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2008
• Valentina Sandu-Dediu: Profil componistic: Anatol Vieru (România), SIMN Ediția a XIV-a, București, 23-30 mai 2004
• Biografie și înregistrări ale compozițiilor sale la web site-ul casei de discuri germane Troubadisc
• https://m.revista22.ro/70271038/despre-geniul-lui-anatol-vieru-ntr-o-important-revist-german.html Arhivat în 12 mai 2018, la Wayback Machine.

Lectură suplimentară

• Maria Bâscă, Anatol Vieru: creația de operă, 398 p, 2006.