Cortinarius cyanites

Cortinarius cyanites
Genul Cortinarius, aici C. cyanites
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. cyanites
Nume binomial
Cortinarius cyanites
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Gomphos cyanites (Fr.) O.Kuntze (1898)
  • Phlegmacium cyanites (Fr.) M.M.Moser (1960)
  • Phlegmacium cyanites var. brevisporum (Fr.) M.M.Moser (1960)
  • Cyanicium cyanites (Fr.) Locq. (1979)
  • Cortinarius cyanites f. brevisporus (M.M.Moser) Nespiak (1981)
  • Cortinarius cyanites var. brevisporus (M.M.Moser) Quadr. (1985)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cortinarius cyanites (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă necomestibilă destul de rară care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. Buretele trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri mici pe terenuri calcaroase prin locuri ierboase și erbacee în păduri de foioase și mixte, cu predelictie sub fagi. Apare de la câmpie la munte din (iulie) august până în octombrie ( noiembrie).[3][4]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
Elias Fries

Numele binomial a fost determinat sub numele și curent valabil (2021) de marele savant suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.[5]

Denumirea Gomphos cyanites a lui Otto Kuntze din 1898 [6] și Cyanicium cyanites a micologului francez Marcel Locquin (1922-2009) din 1979,[7] ambele bazând pe descrierea lui Fries precum variațiile Phlegmacium cyanites var. brevisporum (M.M.Moser, 1960)[8] și Cortinarius cyanites var. brevisporus a botanistului italian Livio Quadraccia (1958-1993) din 1985, conținând transferul la genul Cortinarius,[9] sunt acceptat drept sinonime.

Alte încercări de redenumire nu sunt cunoscute.

Epitetul specific este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche κυάνεος=albastru închis, albastru negricios),[10] datorită aspectului piciorului precum al decolorării cărnii.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bresadola - Cortinarius cyanites
  • Pălăria: cărnoasă are un diametru între 5 și 9 (11) cm, este la început boltită emisferic cu marginile răsucite înspre interior, dar devine în scurt timp convexă și apoi plată cu centrul slab adâncit. Cuticula uscată, dar unsuroasă la umezeală este netedă, în mijloc fin pâsloasă și spre margine încrustat fibroasă radial, la bătrânețe golașă. Coloritul variază, el poate fi deschis gri-maroniu, palid gri-violet, gri-albăstrui, brun-liliaceu până brun-măsliniu închis, mai presus de toate în vârstă.
  • Lamelele: sunt subțiri și destul de aglomerate, puțin bombate, intercalate și ocazional bifurcate precum aderate la picior, fiind învăluite la început de o cortină de un gri palid până gri-măsliniu, rest al vălului parțial. Coloritul, mai întâi puternic albastru, se schimbă cu avansarea în vârstă, devenind brun-violet, la bătrânețe cu nuanțe ruginii.
  • Piciorul: de 6-8 cm lungime și de 1-1,5 (2) cm lățime este solid, fibros longitudinal, suculent, aproape apos, mai mult sau mai puțin cilindric cu baza preponderent bulboasă (până la 3 cm) și plin pe dinăuntru. Suprafața netedă, ocazional presărată cu puțini solzișori fini maronii, este lipicioasă și lucioasă Coloritul, spre bază brun închis și spre vârf albicios cu nuanțe violacee, variază între albăstrui și violet-albastru. Înroșește după apăsare. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: compactă este albicios-albăstruie până gri-albastră, în picior albastru-violet, care se decolorează odată tăiată la contact cu aerul treptat roz până roșiatic deschis (la bază mai puternic). Mirosul este neremarcabil până puțin dulcișor, la bătrânețe asemănător unei șunci uscată la aer, gustul fiind amar și ceva astringent.
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-gălbui, alungit elipsoidali și fin verucoși, cu una sau mai multe picături uleioase pe dinăuntru, măsurând 9-10 (11) x 5-6 (7)microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 30-35 x 9-10 microni.[11] Stratul pileal este format exclusiv din hife subțiri, înguste, de aproximativ 3-6 (7) µm grosime, ale căror membrane tind să devină mucoase. Trama lamelară este alcătuită din hife groase de 8-16 (20) µm lățime, fiind depozitate într-o poziție regulară sau cel mult foarte slab amestecată. Stratul subhimenial este compus din hife subțiri de 3-6 µm.[12]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu brun-măsliniu (cuticula însă cu rezultat negativ) și cu lugol galben-portocaliu.[13]
  • C. cyanites, lamele și picior: tânăr - bătrân
    C. cyanites, lamele și picior: tânăr - bătrân
  • C. cyanites tineri
    C. cyanites tineri
  • C. cyanites, variație mai deschisă
    C. cyanites, variație mai deschisă

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Cortinarius cyanites poate fi confundat de exemplu cu: Clitocybe nebularis, (limitat comestibilă)[14][15] Cortinarius alboviolaceus (necomestibil, în tinerețe cu lamele gri-violete, miros și gust de cartofi cruzi),[16] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[17] Cortinarius camphoratus (necomestibil),[18] Cortinarius cumatilis (comestibil),[19] Cortinarius dibaphus (necomestibil),[20] Cortinarius epipoleus (necomestibil ),[21] Cortinarius glaucopus (comestibil),[22] Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),[23] Cortinarius malachius (necomestibil),[24] Cortinarius purpurascens (comestibil),[25] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),[26] Cortinarius traganus (otrăvitor),[27] Cortinarius violaceus (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut),[28] Cortinarius variicolor (necomestibil (pălărie mai întâi de culoare lila-violet, trecând repede la maroniu, coloritul lamelelor mai întâi gri-albăstrui, apoi brun de scorțișoară, miros de pământ),[29] respectiv Lepista glaucocana (comestibilă, cuticulă gri-albăstruie, lamele gri-violete sau roze, miros pământos),[30] Lepista nuda (comestibilă, cu cuticulă brun-violetă, picior violet-cenușiu, carne roz-violacee; miros parfumat ca de viorele și gust destul de plăcut)[31] Lepista personata (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut),[32] sau cu Lepista sordida (comestibilă, mai mică și de colorit mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură).[33]

Specii asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Clitocybe nebularis
    Clitocybe nebularis
  • !Cortinarius-alboviolaceus!
    !Cortinarius-alboviolaceus!
  • !Cortinarius caerulescens!
    !Cortinarius caerulescens!
  • !Cortinarius camphoratus!
    !Cortinarius camphoratus!
  • Cortinarius cumatilis
    Cortinarius cumatilis
  • !Cortinarius dibaphus!
    !Cortinarius dibaphus!
  • Cortinarius epipoleus
    Cortinarius epipoleus
  • Cortinarius glaucopus
    Cortinarius glaucopus
  • Cortinarius iodes
    Cortinarius iodes
  • !Cortinarius malachius!
    !Cortinarius malachius!
  • Cortinarius purpurascens
    Cortinarius purpurascens
  • Cortinarius salor
    Cortinarius salor
  • !!Cortinarius traganus!!
    !!Cortinarius traganus!!
  • !Cortinarius variicolor!
    !Cortinarius variicolor!
  • Cortinarius violaceus
    Cortinarius violaceus
  • Lepista glaucocana
    Lepista glaucocana
  • Lepista nuda
    Lepista nuda
  • Lepista personata
    Lepista personata
  • Lepista sordida
    Lepista sordida

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Cortinarius cyanites nu este comestibil din cauza gustului amar.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 208-209, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 279 [1]
  6. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”, vol. 3, Leipzig 1898, p. 853
  7. ^ M. Locquin: „Cyanicium cyanites”, în: „Flore mycologique”, vol. 3, 1979, p.146
  8. ^ [[Meinhard Michael Moser: „Die Pilze Mitteleuropas - Die Gattung Phlegmacium (Schleimköpfe)”, vol. 4, Editura Julius Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 337
  9. ^ L. Quadraccia: „Cortinarius cyanites var. brevisporus”, în: Documents Mycologiques, Editura Société mycologique du Nord de la France, vol. XIV, nr. 56, Lille în martie 1985, p. 28
  10. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 687
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 636
  12. ^ Meinhard Michael Moser: „ Cortinarien-Studien – I: Phlegmatium”, în: „Sydowia”, vol. 5, Editura Ferdinand Berger & Söhne GmbH, Horn 1951, p. 491 pp
  13. ^ Pilzflora Ehingen
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 314-315, ISBN 88-85013-37-6
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 160-161, ISBN 88-85013-25-2
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 132-133, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 204-205, ISBN 88-85013-25-2
  25. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 436, ISBN 3-85502-0450
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7
  29. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 430, ISBN 3-85502-0450
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12081-0
  31. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 80, ISBN 978-3-8427-0483-1
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 312-313, ISBN 3-405-11774-7

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Josef Breitenbach, Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz“, vol. 5, partea a 2-a „Blätterpilze“, Editura Mykologia, Lucerna 1995 ISBN 3-85604-050-1
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms”, Editura Macmillan, Basingstoke și Oxford 2006, ISBN: 978-0-330-44237-4

Legături externe

[modificare | modificare sursă]