IAR-14 | |
Tip | Avion de școală |
---|---|
Constructor | Industria Aeronautică Română |
Proiectat de | Elie Carafoli |
Zbor inaugural | 1933 |
Introdus | 1933 |
Retras | 1940 |
Beneficiar principal | Forțele Aeriene Române |
Bucăți fabricate | 20 |
IAR-14 a fost un avion monoplan românesc cu aripă joasă, de concepție și realizare în întregime românească a anilor 1930. Realizatorul său era Industria Aeronautică Română, cu scopul declarat de a fi un avion monoloc de luptă, destinat antrenamentului.
Avionul a fost proiectat de Elie Carafoli și echipa sa[1] și realizat în anul 1933, la uzinele IAR din Brașov, reprezentând o evoluție față de prototipul IAR-13. Fuzelajul are o formă rectangulară, fiind construit din lemn, în partea posterioară și duraluminiu, în partea anterioară. Aripa era plasată jos, soluție modernă în epocă.[1] Motorul cu care era echipat IAR 14 era un motor în „W” răcit cu apă de tip IAR LD-450, licență Lorraine-Dietrich 12Eb, produs și el la IAR.
Primul zbor a fost efectuat în iunie 1933, fiind un succes. În septembrie 1933 au fost comandate 20 de avioane de acest tip. Deoarece seria era mică, livrările au trenat, ultimul avion (20) fiind livrat abia în 1939, înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, când avionul era deja uzat moral și depășit de IAR-80.[1]
Toate avioanele au fost în dotarea școlii de pilotaj de la Tecuci. Nu a avut niciun accident de zbor până la scoaterea din dotare, în 1940.[1]
Ordinea dezvoltării: IAR-13 - IAR-14 - IAR-16
Avioane comparabile: Boeing P-26, Dewoitine D.500, Avia BH-3.
Caracteristici generale
Echipaj: 1 pilot
Caracteristici tehnice:[2]
Performanțe:[2]
Armament[2]
|
|