Marcel Răducanu

Marcel Răducanu
Informații generale
Data nașterii (70 de ani)
Locul nașterii București, România
Înălțime 1,78 m
Greutate 74 kg
Post Mijlocaș ofensiv
Cluburi de juniori
Ani Club
1967-1972 Steaua București
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1972-1981 Steaua București 229 (94)
1982-1988 Dortmund 163 (31)
1988-1990 Zürich 47 (12)
Total 439 (137)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1976–1981 România 21 (3)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marcel Răducanu (n. 21 octombrie 1954, București) este un fost fotbalist român și german.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie de sportivi din cartierul Pantelimon. Unchiul său Marin Voinea⁠(en)[traduceți] a jucat la Progresul București, club unde de altfel a și început primele driblinguri la vârsta de 6 ani, mergând zilnic cu tramvaiele la antrenamente. A fost unul dintre cei mai talentați și fini dribleuri din România din toate timpurile.

Se număra printre puținii fotbaliști care recunoaște aranjamentele din fotbal și descrie cum a luat mita (alaturi de alți coechipieri) pentru că Steaua să piardă un meci la Cluj, scor 3-0. Clubul militar a avut înregistrarea video a momentului in care s-a produs mituirea și a fost pus în fața dovezilor după ce negase.

A scris (într-o carte de memorii) mai multe detalii ale corupției din fotbalul acelor vremuri dar pe care refuza sa o publice pentru a nu fi acționat în justiție de către cei care sunt în viața și încă mai sunt implicați in fotbalul din Romania.[1]

A jucat 21 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a României. Desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România, Răducanu s-a refugiat în Germania de Vest în 1981 cu ocazia unui meci al echipei naționale la Dortmund.[2][3] Deoarece era căpitan al Armatei Române a fost condamnat în contumacie la 5 ani și 8 luni de închisoare pentru dezertare.[4]

După o carantină de un an impusă de UEFA, Marcel Răducanu a jucat pentru Borussia Dortmund, iar apoi pentru FC Zürich. S-a retras în 1991.

După ce a absolvit școala de antrenori al Federație Germane de Fotbal, a deschis în 1994 la Dortmund o școală de fotbal acreditată de Federația Germană de Fotbal.[5]

După plecarea din România, Răducanu a fost nevoit să facă față unei vieți de familie zbuciumate. După ce a divorțat de prima soție, cu care avea un copil, Andrei Filip, a cunoscut o italiancă mai tânără cu 14 ani, în ciuda diferenței de vârstă, cei doi hotăresc să se că­sătorească. Lucrurile n-au mers însa foarte bine iar, după nașterea celui de-al doilea fiu al său, Gian-Luca, s-au des­păr­țit.

Pe 8 august 2008 s-a căsătorit a treia oara, cu Anna.[6]

Titluri

[modificare | modificare sursă]

Club

[modificare | modificare sursă]
Steaua București

Echipa națională

[modificare | modificare sursă]

Individual

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Replay special - Marcel Raducanu”. 
  2. ^ »Wir kriegen dich, Verbrecher!«. 11 Freunde | Magazin für Fußballkultur. 2 august 2008
  3. ^ DAS SPIEL MEINES LEBENS: MARCEL RADUCANU. Der Tagesspiegel. 14 septembrie 2012
  4. ^ Marcel Răducanu îi mulțumește peste ani celui care i-a reîntregit familia: ”Valentin a trimis-o în secret pe mama mea în Germania!”
  5. ^ Menü Business Seats DFB (în germană), www.dfb.de 
  6. ^ "Refegeul" lui Marcel Gazeta Sporturilor

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • George Coca-Lob (2022). Marcel Răducanu: Talent, fenomen și legendă. Editura Neverland. ISBN 978-6-0696-0256-0.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice