Théophile Raynaud

Théophile Raynaud
Date personale
Născut15 noiembrie 1583
Sospel, Franța
Decedat31 decembrie 1663
Lyon, Franța
Naționalitate franceză
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog, preot (Biserica Romano-Catolica)
Limbi vorbitelimba latină[1] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Opere semnificativeHagiologium exoticum
Note
scriitor în limba latină, iezuit
Hagiologium exoticum

Théophile Raynaud născut la Sospello (Sospel în franceză), în comitatul Nice, la 15 noiembrie 1583, și mort la Lyon la 31 octombrie 1663, este un iezuit, autor al mai multor lucrări teologice în limba latină.

El a intrat în iezuiți la Avignon la 24 noiembrie 1602. A fost hirotonit preot la Lyon în 1612 și și-a făcut juramintele la 1 ianuarie 1619.

Predă gramatică și litere clasice la Avignon, teologie, filozofie (1613-1619) și teologie scolastică (1619-1627) la Lyon, unde este și doi ani prefect de studii. Apoi a predat Sfintele Scripturi la Colegiul iezuit din Roma (1647-1651).

La Roma a devenit delegatul provinciei sale la IX-a Congregație generală a ordinului său (1649-1650).

Trei din tratatele sale au fost cenzurate de Inchiziție :

  • de Martyrio per pestem (Martiriul prin ciuma)
  • de Communione pro mortuis (Împărtășanie pentru morți)
  • de Confixione Librorum (Compoziția Cărților)

El le poate reedita după ce le-a corectat.

Lucrările sale complete au apărut la Lyon în 1665 în 19 volume, la care s-a adăugat în Cracovia, în 1669, un al 20-lea volum intitulat Apopompæus (literalmente „țap ispășitor”) conținând părți pe care le exclsdese.

Foarte apreciat de Guy Patin, a fost un dușman al Jansenistilor și al Ordinului domicican.

  • « Raynaud », în Pierre Bayle, Dicționar istoric și critic.
  • Înregistrări bio-bibliografice în J. FEJER, Defuncti secundi saeculi, IV, p. 209: Raynaudus, Theophilus; C. E. O'NEILL - J. M. DOMINGUEZ, Dicționario Histórico de la Compaña de Jesús, IV, p. 3301: Raynaud, Théophile; C. SOMMERVOGEL, Biblioteca Societății lui Isus, VI, col. 1517-1550: Raynaud, Théophile (a intrat în companie la 21 noiembrie); R. G. VILLOSLADA, Storia del Collegio Romano, pp. 323: Raynaud Theophilus; Sinopsis istoria Societății Iezuitilor, col. 616: Theophilus Raynaud.

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Liens externes

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în