Labarre a fost elev la Conservatorul din Paris și a fost distins în 1823 cu Prix de Rome. A trăit la Paris și la Londra, însă turneele de concerte pe care le-a întreprins l-au făcut cunoscut unui public mai larg. În 1851 a devenit șeful orchestrei private a împăratului Napoleon al III-lea. Din 1867 a fost profesor de harpă la Conservatorul din Paris.
François-Joseph Fétis, Biographie universelle des musiciens et bibliographie générale de la musique, tome 5, Bruxelles, Méline, Cans et compagnie, 1839, p. 2-3 [1] ; Paris, Firmin-Didot, 1863, p. 147-148 [2].