La inceputul războiului ruso-ucrainean, a afirmat că românii ar trebui să se obișnuiască cu ideea de a fi vecini cu Federația Rusă – „Vom învăța să trăim cu rușii la graniță” (februarie 2022), iar în octombrie 2022, „singura șansă a păcii poate să fie negocierea cu Rusia” și „ideal ar fi să se ajungă la o situație de negociere, chiar dacă s-ar ajunge la un conflict înghețat, negocierea tot ar face mai mult bine decât ceea ce se întâmplă acum”. Declarația de solidarizare cu țara agresoare, a unui ministru al apărării al unei țări membre NATO, în cea mai mare criză europeană de la al Doilea Război Mondial, țară ce are graniță directă cu statul atacat, a fost extrem de gravă.
Este profesor la Facultatea de Sociologie a Universității București. Susține cursuri de Sociologie Generală, Opinie publică, Comunicare, Cercetare de piață, Management strategic. Este conducător de doctorat la IOSUD de pe lângă Universitatea București (din 2005).
Este membru ESOMAR[13] (European Society for Opinion and Marketing Research), al Societății Sociologilor din România[14] și al Asociației Sociologilor din România.
Este fondator al săptămânalului regional Transilvania REPORTER[15] și al Revistei SINTEZA – revistă de cultură și gândire strategică[16].
Din anul 2014, este membru al Uniunii Scriitorilor din România[17].
A fost prezent în mediul politic în perioada 2000-2007, deținând pe parcursul timpului funcții de conducere în cadrul Partidului Social Democrat, dar și funcții importante în domeniul guvernamental și de stat, printre care cea de Ministru al Informațiilor Publice (2000-2003)[18][necesită citare]și șef al Agenției pentru Strategii Guvernamentale[19] (2003-2004). A fost senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008[20] și membru în Grupul Socialiștilor în Parlamentul European[21] (2005-2007). În noiembrie 2015, numele lui a fost vehiculat de presă [22] ca fiind una dintre variantele pentru funcția de Prim Ministru, după demisia lui Victor Ponta din funcția de șef al Executivului.[23] În cele din urmă, prim ministru a devenit Dacian Cioloș, iar Vasile Dîncu a fost numit ministru al dezvoltării regionale și administrației publice în guvernul acestuia, deținând și portofoliul de viceprim-ministru.[6]
La finele anului 2019 s-a reînscris în PSD, iar din august 2020 este Președinte al Consiliului național al Partidului Social Democrat.
Candidează pentru Senatul României, la alegerile din 6 decembrie 2020.
Activitatea științifică este centrată pe dezvoltarea unor analize și a unor teme de cercetare empirică privind realitatea românească din multiple unghiuri, dar mai ales pe mutațiile din zona realității simbolice și a infrastructurilor mentalitare (care este, de altfel, și subiectul tezei de doctorat), pe crearea de instituții, pe un proiect de prezență publică constantă, pe articularea de contraideologii. De-a lungul carierei didactice a pus bazele mai multor facultăți, centre de cercetare sau masterate în universități publice și private din București și Cluj-Napoca.
Activitatea sa didactică este orientată pe dezvoltarea unui proiect de discurs sociologic aplicat. A realizat numeroase studii în domeniile: teorie socială, sociologia opiniei publice, cercetarea relațiilor interetnice, sociologia mass media și a comunicării de masă, cercetare sociologică, atitudini și comportamente politice, securitate și gestiunea riscurilor, cultură și instituții, studiul credințelor colective, ideologiilor și superstițiilor.[24]
Vasile Sebastian Dâncu, Audiența radio în România, Editura Fundației Culturale Române, Cluj-Napoca 1998
Vasile Sebastian Dâncu, Societatea civilă și administrația locală, Metro Media Press, Cluj, 1999
Vasile Sebastian Dâncu, Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar, Dacia, Cluj-Napoca, 1999. Premiul Fundației DACIA. Locul 7 în Topul Național de Carte (februarie 2000), re-editată 2009, Editura Eikon, Cluj Napoca
Vasile Sebastian Dâncu, Comunicarea în managementul instituțional, Editura Wolphin, Cluj-Napoca, 1999
Vasile Sebastian Dâncu, Țara telespectatorilor fericiți. Contraideologii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, re-editată 2010
Vasile Sebastian Dâncu, Politica inutilă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007[25]
Vasile Sebastian Dâncu, Patrie de unică folosință, Editura RAO, 2010[26]
Vasile Sebastian Dâncu', Mitologii, fantasme și idolatrie, Editura RAO, 2011[27]
Vasile Sebastian Dâncu, Poveștile, viața și moartea, Editura Eikon, 2011[28]
Vasile Sebastian Dâncu, O Românie interioară, Editura Eikon, 2013[29]
Vasile Sebastian Dâncu, Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook, Editura Școala Ardeleană, 2015[30][31]
Vasile Sebastian Dâncu, Politically incorrect, Scenarii pentru o Românie posibilă, Editura Școala Ardeleană, 2016
^ abVasile Dancu, aviz favorabil la audieri: Prețul căldurii în București trebuie mărit, e cel mai mic din țară. E nevoie de reforma resurselor umane din administrația publica[1]Arhivat în , la Wayback Machine.